Mircea Miclea: Mi se pare că este o mare greșeală să ții școlile închise când datele științifice abundă cum că nu trebuie închise

• Mircea Miclea, fost minsitru al Educație a fost invitat în emisiunea „Marius Tucă Show”
• Mircea Miclea: „Aș redeschide școlile, aș relua testările în școli”
• Mirabela Amarandei: „E necesară o agendă publică și presiune pentru găsirea unor soluții. Tableta e doar un instrument”
• Mircea Miclea: „E nevoie de o selecție foarte atentă a resursei umane în școli”

O testare masivă a elevilor și redeschiderea urgentă a școlilor. Asta e soluția înaintată de profesorul Mircea Miclea la emisiunea Marius Tucă Show de joi seară, de la Aleph News. E una dintre soluțiile care ar putea să salveze România de la un faliment al educației, de la crearea unor generații de analfabeți funcționali.

Ministerul Educației nu pare să se simtă prea bine dacă e să ținem cont de deciziile completamente discutabile luate în ultima vreme în privința școlilor. Într-o Europă cu multe țări în lockdown, școlile au rămas totuși deschise. Iată cum se raportează autoritățile de aici la Educație. Pe câtă vreme România, deși țară încă deschisă, a luat decizia sinucigașă de a închide școlile. O ediție spectaculoasă la Marius Tucă Show despre ce vrea sistemul de învățământ de la copiii noștri, în care profesorul Mircea Miclea și Mirabela Amarandei, cercetător și doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, identifică tarele unui sistem afat în prag de colaps.

Din perspectiva profesorului Miclea, criteriul de 3 la mie ca argument de bază pentru închiderea școlilor dintr-o localitate e decizia unui birocrat din Ministerul Sănătății, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu nimic din viața reală. Aceste decizii miros a disperare și a incompetență, nu mai e nevoie s-o spunem noi. O școală închisă chiar dacă acolo nu s-a înregistrat niciun caz de infecție cu noul coronavirus este argumentul imbatabil pentru impotența autorităților.

Mircea Miclea: Aș redeschide școlile, aș relua testările în școli

Întrebat de Marius Tucă ce ar face în calitate de ministru al Educației acum, profesorul Miclea a plecat de la premisa clară că acest lucru nu ar fi posibil, pentru că niciun guvern nu i-ar aloca 6% din PIB pentru Educație. Nu ai cum să faci performanță la un minister de importanță strategică fără bani, iar asta profesorul Miclea o știe cel mai bine. Acesta a insistat pe redeschiderea școlilor, pe testarea elevilor, pe introducerea unui buget remedial care să acopere meditații plătite de stat și pe diferențierea salariilor plătite profesorilor, în funcție de competență.

Marius Tucă: Să spunem că vine un guvern nou și ați fi numit ministru al Educației. Spuneți-mi primele măsuri și cele mai importante pe care le-ați lua în legătură cu Educația, acuma, când avem Educație într-o stare cu totul excepțională în vremea pandemiei.

Mircea Miclea: Cu siguranță n-o să fiu eu numit pentru că condiția esențială este de a se da 6% din PIB pentru Educație. Am demisionat pentru că nu mi s-a dat acest procent, prin urmare nu pot să revin. Mi-e greu să cred că vreun premier va avea aplecare pentru Educație ca să acorde acest procent care este absolut obligatoriu dacă noi vrem să avem vreun viitor. Dacă nu, cei care o să supravețuiască – la cules de sparanghel în Germania și o să trăiască din sparanghel țara asta.

Dar cred că ce ar merita făcut imediat sunt trei lucruri: întâi cred c-aș relua testările la școli și aș redeschide școlile. Mi se pare că este o mare greșeală să ții școlile închise în condițiile în care datele științifice abundă cum că nu trebuie închise școlile. Vă reamintesc doar un număr din „Science” plus datele de la noi de la Ministerul Sănătății plus cercetările din Norvegia, Elveția, Spania, Germania. Bunele practici pe care le vedem la ei. Nu e vorba de opinie personală, e vorba de punerea cap la cap a unor date și a unor bune practici și atunci primul lucru este să redeschizi școlile

Marius Tucă: Vă completez. În Irlanda. E închisă toată Irlanda, școlile sunt deschise. În Franța e carantină, școlile deschise. Anglia e în carantină – școlile deschise. Ce vreți mai mult de atât?

Mirea Miclea: Cum adică nu e destul? Știți, câteodată puterea te face să crezi că nu mai ai nevoie de adevăr, Puterea ignoră adevărul și asta se întâmplă acum. Din păcate. Primul lucru ar fi că ar trebui redeschise școlile. Persoanele care, atunci când s-au închis școlile, au avut probleme cu Covidul sunt retestate dacă toate lucrurile sunt ok, școala se repornește. Mi se pare o decizie aberantă să închizi o școală în condițiile în care la nivelul administrativ teritorial ai un procent de 3 la mie care a fost stabilit de un birocrat din ministerul Sănătății. Închizi școala chiar dacă școala a avut zero cazuri. Pentru simplul fapt că în localitate a depășit un barem pe care cineva l-a decis. Ceea ce este o mare greșeală. Doi. Ar trebui alocat de pe acuma, dacă mai există un strop de luciditate, un buget pentru câteva măsuri urgente care trebuie să aibă loc în educație, un buget remedial, pentru că cu siguranță vor fi multe pierderi în acest an și atunci trebuie dați bani acuma pentru ca elevii să recupereze prin meditații plătite de stat ceea ce vor pierde cu siguranță în această iarnă. Asta înseamnă buget de învățare remedială.

Care să se desfășoare în timpul vacanțelor de primvară sau de vară. Marea Britanie a dat un miliard și jumătate pentru învățarea remedială deja de vara trecută. Noi n-am dat nimic. Probabil că ei consideră că suntem mai deștepți decât ei. Acest buget de educație remedială și buget pentru a face cu advărat un învățământ online, nu cum este acum și trebuie trecut la nivelul universităților la pregătirea personalului didactic prin masterat didactic.

Este evident că forma actuală de pregătire inițială a personalului didactic este complet insuficientă pentru cerințele tehnologice și sociale educaționale care sunt în momentul de față. Și, trei, aș mai face un lucru nepopular. Aș trece la salarizarea diferențială a profesorilor. Sunt profesori pe care-i vedem acuma că-și dau toată străduința să-i ajute pe copii, că le pasă de copii, că fac tot ce pot, utilizează toate resursele să facă un act didactic de bună calitate și sunt profesori care, în afară de faptul că dau teme cu ghiotura, nu fac nimic pentru elevii lor.

În plus, în triada profesor – copil – părinte, intervin și anxietățile părintelui, e de părerea profesorul Miclea. Acesta e de părere că mulți părinți susțin școala online ca paravan pentru propriile anxietăți. E momentul ca părinții să învețe să-și gestioneze fricile, spune Mircea Miclea, e momentul ca părinții să nu mai valideze decizii total greșite doar de frica bolii.

Mirabela Amarandei e de părere că, date fiind toate deciziile fără cap venite de la Ministerul Educaței, cei care au fost afectați cel mai mult au fost, evident elevii și că decidenții s-au concetrat atât de mult pe situații-limită încât au scăpat din vedere esențialul: educația celor mici. Acunși în spatele măștilor chirurgicale, ale unor birouri obscure, decidenți la fel de obscur iau hotărâri disperate. „Ceea ce ar trebui să intereseze decienții: învățăm sau nu în școală? Sau ne orientăm către propriile frici? Misiunea școlii trebuie să fie aceea de a educa, astfel încât timpul pe care-l petrec în spațiul școlii să fie benefic pentru dezvoltarea armonioasă a tânărului”, a spus Amarandei.

Fostul consilier în ministerul Educației în guvernul Cioloș cere presiune sporită pe autorități pentru remedierea greșelilor care s-au făcut. Mircea Miclea insistă, pe de altă parte, pe ideea autonomiei școlilor. Așa, în forma în care e ea acum, această autonomie nu delegă școlilor nicio libertate, dar în schimb le impune să stea închise. În opinia profesorului, să decizi închiderea instituțiilor în cazul îmbolnăvirilor de 3 la mie, cu orice preț și fără o analiză detaliată e absurdă, fără sens. Acesta pledează pentru autonomia școlilor.

Mircea Miclea: E nevoie de selecție mai atentă a reursei umane în școli

Mircea Miclea: Poți să numești inspectorul politic însă inspectorul nu mai are dreptul să decidă ce se întâmplă în școală, îi iei multe dintre prerogative și le dai la nivelul școlii. Atunci poți să-l numești pericol mic. Răul pe care-l poate face nu e atât de mare. Dacă eu, ca director, sunt interesat să am mai mulți elevi la școala mea, asta înseamnă automat mai multe norme, deci mai mulți angajați, salarii mai mari, oportunități mai multe, am tot interesul, dacă gândesc cât de cât normal, să am cât mai mulți elevi la școala mea, pentru mine și pentru cadrele didactice de la mine de la școală.

Ca să am propriii elevi mulți la mine la școală, eu trebuie să am profesori buni. Ca să am profesori buni, eu trebuie să am o selecție riguroasă a resursei umane. Mai ales în multe situații se poate face foarte clar o astfel de selecție, pentru că sunt destui de unde poți să faci selecția asta. Și atunci, dacă consiliul de amdinistrație al școlii, jumătate plus unu era făcut din părinți și autorități locale erau din afara școlii și restul erau profesori din școală, consiliul de administrație, în baza unei metodologii stabilite de ministrul Educației alegea directorul. Și acesta e directorul de care noi avem nevoie.

Directorul, apoi, punea în practică deciziile consiliului de amdinistrație și avea tot interesul ca și părinții din consiliul de administrație să fie cei mai buni profesori în școală. Dacă tu ai autonomie în modul în care țo gestionezi resursa umană inspectorul nu mai poate să vină să numeacsă un alt director, pentru că tu ești ales pe baza unei proceduri transparente de către consiliul de administrație al școlii care are tot interesul să aleagă un director bun. Pentru că altfel copiii lor se duc la o școală proastă.

Cred că orice autonomie are și pericole. Este indiscutabil. Dar ori noi vrem să creștem sau vre, să rămânem într-un stadiu infantil. Dacă suntem crescuți de un stat care încearcă mereu să decidă în locul nostru, noi nu ne dezvoltăm.

Întrebat de Marius Tucă ce ar trebui să facă Ministerul Educației, Mircea Miclea a spus că acesta ar trebui să selecteze cei mai buni profesori din țară, să le înregistreze lecțiile, să le adauge scheme, exemple, contraexemple și să le posteze online. O lecție multimedia la care orice copil, din orice colț al țării să aibă acces. Și atunci ei nu ar mai simți atât de acut lipsa unui profesor slab: „Ce ar trebui să facă ministerul: să selecteze profesorii din această țară, să le înregistreze lecțiile pe care le in, să adauge scheme, exemple, contraexemple și fac o lecție multimedia mode. Acele lecții sunt puse pe platforma online și orice copil va putea s-o acceseze oricând.”

S-a vorbit și despre educația structurată și despre cum motoarele de căutare nu pot să suplinească lipsa informațiilor. Copilul trebuie să aibă informațiile în cap, indiferent de cât de accesibile îi sunt informațiile. Fără o structură de gândire, motoarele de căutare sunt inutile. De asemenea, și creativitatea, pe care se bate atâta monedă în zilele noastre:

„Educația structurată ajută copilul să acumuleze informație. Creativitatea și inovația nu se pot face decât în condițiile acumulării de cunoștințe și informație. Dezordinea din jur trebuie contracarată de ordine. La școală nu suntem la loisir. Unele lucruri trebuie să fie în capul nostru, chiar dacă le găsim și pe Google. Eu, ca să îneleg cum funcționează o diagramă, trebuie să am cunoștințele necesare. Sistem de bază de cunoaștere – esențial. E o aberație să crezi că poți să dezvolți creativitatea și imaginația fără cunoștințe.”