Adrian Sârbu: „România are două priorități, apărarea și învățarea. 10% din PIB pentru Educație e puțin. Suntem în urmă. Grav.”

Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: ești de acord ca bugetul pentru educație să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii și prin reforma administrativă? Rezultate, rezultate, rezultate…

Hofi: Ești de acord, ești de acord. 80% sunt de acord că bugetul trebuie să crească la cel puțin 10% din PIB.

Adrian Sârbu: Cred că 10% e puțin pentru că avem o rămânere în urmă tulburatoare și avem în fața noastră războiul cu AI. Hai să-i spunem confruntare, să nu-i mai spunem război. Și în această confruntare plecăm noi, copii ăștia de 7 ani, plecăm cu multe dezavantaje. Știi de ce nu avem nevoie?  De 1,3 milioane de bugetari. 500 mii sunt degeaba. Ia uite aici Hofi. Vasăzică, media europeană 8185 euro/elev. La Românica, cât e? 2161. E negru rău, e negru beznă. Când media europeană e 8185, eu nu vreau să ajung nicăieri decât la media europeană.

Hofi: Și întrebarea a doua era dacă ești de acord să ți se aloce de la buget o sumă anuală pentru școlarizarea copilului tău, pe care să pe folosești fără restricții în învățământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi dorești tu.

Nemo: Rezultate, rezultate, rezultate

Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45 % nu.

Adrian Sârbu: Deci, eu vreau să mi se dea acești 8000 de euro, mie, și eu să-mi aleg ce profesor vreau și ce școală vreau. Și o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD și PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Acești doamne și domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt dați pentru educarea mea. Deci, aș vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul și dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aș vrea să-mi-l aleagă părinții mei sau tutorele. Și aș vrea profesorul ăla să fie un mentor. Adică să mă conducă în viață, să învâț în fiecare zi ceva, fără să mă forțeze și să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învățării.

Nemo: Ești de acord ca procesul de învățare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflați în și ipostaze virtuale?

Hofi: Acum să vedem și ce au votat miniștrii noștri ai Educației. 67%, culmea, nu vor să aibă un Grigore Moisil.

Adrian Sârbu: În primul rând, eu spun că am tot dreptul în calitate de copil la bani ăștia. Că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc și ei din banii ăștia cât să fie plătită să facă treabă și eu îmi caut profesorul oriunde în lume. Unde e problema? Să mixezi realul cu virtualul pentru că, din nefericire, eu sunt foarte demanding, Hofi. Și eu vreau cel mai bun profesor de caligrafie și cel mai bun profesor ca să mă învețe să-mi cunosc mâna. Din ăștia poate sunt 10 în lume. Am acces la ei? Cu siguranță că am acces la o prelegere, că o prelegere, chiar live, poate să fie astăzi urmărită de 1 miliard de cetățeni. Cum urmăriți voi meciurile de fotbal la care nu se întâmplă nimic, vreau și eu să mă uit, milioane, miliarde, la ceva ce mă interesează.

Nemo: Ești de acord să existe o programă școlară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilități și profesii de care va avea nevoie în viața de adult și nu programa școlară prestabilită de minister?

Hofi: Ce or fi votat cei 10.000 de miniștri ai Educației. 65% spun că ar vrea o programă școlară personalizată pentru copilul său.

Adrian Sârbu: A educa un copil, de la 2,3,4 ani, în școală de la 7 ani este o activitate, Hofi, foarte sofisticată. La fel de sofisticată cum e să-l creezi pe Maradona sau Mbappe. Vrei să-ți spun eu ce trebuie să învețe copiii?

Hofi:  Nu știu.

Adrian Sârbu:  Cred că trebuie să învețe să gândească. După mine, prima funcție pe care ar trebui să o voteze românii ar fi țarul Educației. Noi, românii, votăm direct un cetățean care spune „domne, eu vă revoluționez învățământul din România și din acel moment îmi dați banii ăștia, nu mi-i dați mie, mi-i dați să investesc în învățământ și din acel moment veți vedea și mă veți urmări zilnic ce o să fac și o să mă aplaudați de o să vă doară palmele. Trebuia plecat de la asta: Hai să creăm un simbol al României educate. Cine vrem măi să fie? Copila care e campioană mondială la Counter Strike (Ana Dumbravă). Poate ea e simbolul României. Și toată lumea, toți românii că sunt copii, că sunt adulți s-ar gândi: „copilul meu să ajungă ca fata asta”. Și copiii or să se gândească „vreau să ajung ca ea”. E celebră, e frumoasă. De ce? Pentru că vibrează de știință.

Hofi: Te-am întrebat dacă tu crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învățare al copilului tău. Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media și pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învățare al copilului, iar 34% cred.

Adrian Sârbu: Copilul ăsta ajunge la 7 ani la școală. Ia uite ți-a spus Balasz, copilul lui, luni dimineață, plângea. Primul lucru, ne ducem la școală cu părinții, pe 15 septembrie, avem serbare și apare o doamnă care ne spune: „dragi copii bine ați venit, lăsați telefoanele la intrare”. Știi unde mai lași telefoanele la intrare, Hofi? La procuratură, unde te duci să te condamne, nu să te judece, sau la pârnaie. Până și la pârnaie îți dă voie să folosești mobilul undeva sau să vorbești la telefon. Să vorbești. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. Cum să vorbești tu, copil, în clasa mea profesor, când tu trebuie să mă asculți pe mine când scriu eu pe tablă. „Doamnă, nu vă supărați, nu-mi place fusta dvs, și nici bluza. Și scrieți și neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferați de pe tablă pe mobil ce scrieți dvs, că poate pot să citesc pe mobil, că eu așa m-am învățat doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit 5 ani cu mobilul. Și să vă mai spun ceva doamna profesoară. Eu știu să scriu și să citesc”. „Aaa, nu știi să scrii de mână. Nota 4”. „Doamnă știu să scriu, uitați, apăs aici și scriu. Și știu să și citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter”. „Aaa, păi eu nu l-am citit încă”. Mai aveți timp, doamnă, în altă viață.

Nemo: Care credeți că ar fi cea mai urgentă de rezolvat?

Adrian Sârbu: România are două priorități, Hofi, și atât.

Hofi: Ce simplu e.

Adrian Sârbu: Da, e simplu. Nici măcar cinci, două. Apărarea și învățarea.

Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

Ești de acord ca bugetul pentru educație să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii și prin reforma administrativă?

DA- 80%

NU- 20%

Ești de acord să ți se aloce de la buget o sumă anuală pentru școlarizarea copilului tău, pe care să pe folosești fără restricții în învățământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi dorești?

DA-55%

NU-45%

Ești de acord ca procesul de învățare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflați și în ipostaze virtuale?

DA-33%

NU- 67%

Ești de acord să existe o programă școlară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilități și profesii de care va avea nevoie în viața de adult și nu programa școlară prestabilită de minister?

DA- 65%

NU-35%

Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învățare al copilului tău?

DA- 34%

NU-66%

Citește și

Exit mobile version