- Un studiu publicat în Psychology & Sexuality arată că iubirea obsesivă e o afecțiune psihologică și constă în dependență și posesivitate față de partener
- Unii experți spun că există riscul de a confunda această obsesie cu pasiunea intensă care apare în relații
- A. Boalcă: „Felul în care ne raportăm la partener reprezintă felul în care am integrat relația cu mama în anii copilăriei”
Cum identifici iubirea obsesivă?
Iubirea obsesivă este o afecțiune psihologică caracterizată printr-o dependență copleșitoare față de partener. Acest lucru duce la un stres semnificativ și la deteriorarea stării zilnice. Persoanele care suferă de această dragoste obsesivă manifestă comportamente precum gândirea constantă la partener, nevoia de sta împreună non-stop și ameliorarea stresului emoțional cu ajutorul relației.
Studiul publicat în Psychology & Sexuality a implicat 307 participanți și au fost recrutați prin intermediul platformelor de social media și a rețelelor universitare. Participanții de minim 18 ani si de sex masculin sau feminin, au completat o serie de chestionare de „self-reporting”. Acestea au fost concepute pentru a măsura diferite aspecte ale psihologiei din interiorul relațiilor.
Psihoterapeutul Anca Boalcă: „Persoana în cauză se confruntă cu teama că îl pierde pe celălalt și că viața nu poate continua în lipsa acestei relații”
Cercetătorii au descoperit o corelație puternică între dragostea pasională și iubirea obsesivă. Cu alte cuvinte, cei care au fost de acord cu afirmații precum: „Îmi doresc partenerul fizic, emoțional, mental” și „Uneori simt că nu îmi pot controla gândurile; sunt direcționate obsesiv spre partenerul meu” au tendința de a obține scoruri mai mari la măsurarea dependenței de iubire.
Atașamentul anxios se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru relație și o nevoie constantă de reasigurare și aprobare. Acești indivizi tind să își facă griji excesive în legătură cu stabilitatea relațiilor lor, ceea ce poate duce la comportamente caracteristice dependenței de iubire, cum ar fi gândirea obsesivă despre partener și suferința atunci când sunt separați de acesta.
Cei cu atașament evitant nu sunt atât de afectați de iubirea obsesivă
Stilurile de atașament evitant, caracterizate prin disconfort față de apropiere și intimitate emoțională, au arătat asocieri mai puțin consistente. Totuși sunt notabile având în vedere simptomele de sevraj atunci când sunt separați de partenerul lor. Acest lucru indică faptul că, deși persoanele evitante pot avea dificultăți cu dependența de iubire, tendința lor de a se distanța emoțional poate atenua simptomele iubirii obsesive.
Încearcă să dezvolți o iubire matură
„Atunci când avem maturitate emoțională ne raportăm echilibrat la celălalt. La nivel psihologic, cealaltă persoană reprezintă la nivel simbolic relația cu obiectul. În psihodinamică, obiectul este persoana care îngrijește copilul adică mama. Felul în care ne raportăm la partener reprezintă felul în care am integrat relația cu mama”, adaugă psihoterapeutul Anca Boalcă.