• În 15 țări din Europa, inclusiv RO, părinții recurg la violență, chiar dacă declară că nu e necesară.
  • Roxana Mînzatu: Comisia Europeană pregătește un plan de acțiune anti-bullying digital.
  • 80% dintre copiii din învățământul preșcolar se confruntă cu situații de bullying.

Părinții de azi merg pe sârmă – prea blânzi și cresc „snowflakes”, prea duri și riscă să-i rănească pe cei mici. Unul din 3 copii e lovit acasă, iar 2 din 3 sunt umiliți sau agresați verbal, arată un raport UNICEF. Iar violența nu se oprește la ușa casei, continuă în online, unde bullyingul devine tot mai prezent.

„Din păcate, o parte dintre acești părinți încă sunt în mentalitățile vechiului trecut, prin care au trecut și ei în copilărie, în adolescență. Când educația acasă se făcea de multe ori cu bățul, cu cureaua sau cu papucul, depinde de ceea ce își dorea, să spunem așa, părintele, să acorde o corecție și fizică copilului, nu doar una verbală. Din păcate, aceste generații nu au reușit să treacă peste acele momente și să înțeleagă că, în ziua de astăzi, copilul are acces la mult mai multă informație… apropo de acest aspect legat de aceste tehnologii și rețelele sociale, și totuși nu mai este nevoie să ne comportăm ca în trecut și să aducem în fața copilului pedeapsa. Vorba aceea, dăm jos militaria din pod. Și atunci, de multe ori, copiii plecând de la aceste aspecte acasă, în care destul de mulți sunt traumatizați fizic, dar și moral și sufletește prin certuri, pentru că, apropo de acest articol, era la un moment dat o informație de la ceartă la bullying. Părinții, de multe ori, fiind și ei obosiți sau stresați de viața cotidiană, uită că nu este nevoie să ridice tonul la copii. Și atunci copiii se duc către rețele de socializare, unde întâlnesc un alt tip de bullying sau o altă ceartă din partea colegilor sau a societății.”, a explicat Gabriel Chicioreanu, expert în educație, pentru Aleph News.

Cum poate un părinte să recunoască momentul în care dialogul devine dureros pentru copil?

„În primul rând, în momentul în care copilul lasă capul în jos, pleacă supărat de acolo, nu se mai joacă, nu își mai îndeplinește activitățile de zi cu zi, pentru că, în acel moment, se vede că el, în sufletul lui, trăiește acea traumă și cearta cu părintele. Pe de altă parte, este important ca părintele să fie prezent în comunicare și să realizeze singur faptul că a ridicat tonul la copiii din familie și aceștia, poate și ei, la rândul lor, au aceeași atitudine de a ridica tonul și nu mai sunt pe acea frecvență normală de comunicare.”, a adăugat Gabriel Chicioreanu.

Recomandări

ELEVII GRECI ÎNVAȚĂ CU CHATGPT
DAI CU ZARUL CUNOAȘTERII
CODAȘII EUROPEI
VIITORUL COPIILOR ÎN RO ÎNCEPE MAI GREU
GAMING CONTRA ABANDONULUI ȘCOLAR
ȘCOALA LA PACHET

Cum ar trebui să reacționeze părinții atunci când copilul lor este agresat sau devine el agresor în online?

„Sunt cele două scenarii și atunci, pe de o parte, în situația în care copilul este agresat, să spunem, verbal sau fizic, de un alt copil sau de o altă persoană, este important să identificăm cauzele care au dus la acea agresiune, dacă poate, eventual, copilul nostru a provocat acea ceartă sau aceasta a venit pur și simplu din partea cealaltă. Dar, în cea de-a doua situație, este important să explicăm foarte clar copilului că orice situație în care el este agresor nu este una normală în societate, pentru că se poate întâlni exact de partea cealaltă a baricadei, în care el să fie agresat, și poate nu i-ar plăcea. Și atunci este important să conștientizeze încă din timp. Și lucrurile acestea se pot învăța inclusiv din interacțiunea cu animalele de companie, cu căței sau cu pisicile din casă, pentru că sunt momente în care, poate, copiii își doresc să se joace mai tare cu ele și, poate, din greșeală le rănesc, și poate fi un moment în care ei să învețe că nu este bine să fie agresor!”.

Citește și