- Elisabeta Bathory a fost o contesă maghiară a cărei faimă se datorează uciderii a câteva sute de fete tinere
- În ciuda atrocității pe care o inspiră faptele ei, cercetările moderne vin cu ipoteza unui complot politic care le-a permis rudelor să-i preia terenurile
- Elisabeta nu a fost supusă unui proces, dar familia ei a închis-o pe viață într-un castel
- Povestea ei a devenit populară printre fanii genului true crime, stând la baza unui film regizat de Juraj Jakubisko, in 2008
Elisabeta Báthory s-a născut într-o familie nobilă protestantă de seamă în Ungaria. Familia sa controla Transilvania, iar unchiul ei, Ștefan Báthory, era regele Poloniei. Elisabeta și-a petrecut copilăria la castelul familiei din Ecséd, Ungaria. În 1575, s-a căsătorit cu contele Ferencz Nádasdy, un membru al unei alte familii maghiare influente, și s-a mutat la Castelul Čachtice.
După moartea lui Nádasdy în 1604, au început să apară zvonuri despre cruzimea Elisabetei. Deși relatările anterioare despre uciderea femeilor țărănci fuseseră aparent ignorate, acuzațiile din 1609 că ar fi ucis femei din familii nobile au atras atenția. Vărul ei, György Thurzó, palatin al Ungariei, a fost desemnat de regele Matia să investigheze. După ce a luat declarații de la locuitorii din zona castelului ei, palatinul a stabilit că Elisabeta torturase și ucisese peste 600 de fete cu ajutorul servitorilor săi.
La 30 decembrie 1609, Elisabeta și servitorii ei au fost arestați. Servitorii au fost judecați în 1611, iar trei dintre ei au fost executați. Deși Elisabeta nu a fost niciodată judecată, ea a fost închisă în camerele ei de la Castelul Čachtice, unde a rămas până la moarte.
Băile în sânge erau tratamentele estetice preferate de Elisabeta
Mai târziu, Elisabeta a început să le ucidă pe fiicele micilor nobili care fuseseră trimise de părinții lor pentru a învăța eticheta curții, convinsă fiind că tinerețea și-o poate recăpăta doar dacă se îmbăia în sângele unor tinere de viță nobilă.
Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri. Atrocitățile descrise de martori includeau bătăile cumplite, arsurile, mutilările mâinilor, înghețarea sau moartea prin înfometare a acestor fete.
Doi martori, Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor pe contesă torturând și asasinând tinerele servitoare. Numărul exact al femeilor torturate și ucise de Elisabeta este necunoscut, deși se crede că ar fi în jur de 650, între anii 1585 și 1610.
Povestea ei se află la granița între mit și realitate
Deși documentele procesului din 1611 susțineau acuzațiile împotriva ei, cercetările moderne pun sub semnul întrebării veridicitatea acestor acuzații. Elisabeta era o femeie puternică, și mai influentă după ce a preluat controlul asupra proprietăților lui Nádasdy după moartea sa. Faptul că o datorie mare a regelui Matia față de Elisabeta a fost anulată de familia sa în schimbul permisiunii de a-i gestiona captivitatea sugerează că actele atribuite ei ar fi fost defăimări motivate politic care le-au permis rudelor să-i preia terenurile.
Criminala este o figură de seamă în cultura true crime
În literatură, Elisabeta Báthory a fost portretizată în numeroase romane și povestiri care explorează atât aspectele reale cât și cele legendare ale vieții ei. De exemplu, romanul „The Blood Countess” de Andrei Codrescu oferă o interpretare fictivă a vieții sale, accentuând miturile și zvonurile despre torturile și crimele sale. Filmul „Bathory” din 2008, regizat de Juraj Jakubisko, prezintă o perspectivă care încearcă să demonteze miturile, sugerând că acuzațiile împotriva ei ar fi fost rezultatul unei conspirații politice. Seriale precum „American Horror Story: Hotel” au inclus personaje inspirate de Elisabeta Báthory, interpretate de actrițe renumite, aducând povestea ei în atenția unui public modern.