- Planurile cadru pentru liceu, care reduc numărul de materii obligatorii, au fost din nou amânate
- Dezbaterea publică promisă pentru luna septembrie de Ligia Deca nu a avut loc.
- Termenele anterioare pentru aceste planuri au fost deja amânate în februarie și martie.
Planurile cadru pentru liceu, amânate din nou. Reforma care vizează reducerea materiilor obligatorii stagnează
Planurile cadru pentru liceu, esențiale pentru reforma sistemului educațional românesc, sunt din nou amânate. Ministrul Educației, Ligia Deca, promisese la începutul lunii iulie că aceste planuri vor fi prezentate publicului și supuse dezbaterii în luna septembrie. Însă, luna septembrie a trecut fără ca dezbaterea să aibă loc, iar viitorul acestei reforme pare incert.
Aceste planuri cadru reprezintă o etapă crucială în încercarea de a simplifica programa școlară și de a reduce numărul de materii obligatorii pentru toți elevii de liceu. Reforma este așteptată cu interes atât de profesori, cât și de părinți și elevi, întrucât aduce promisiunea unei educații mai adaptate nevoilor individuale ale fiecărui elev, prin crearea de mai multe opțiuni de studiu.
Promisiuni și amânări repetate
Nu este prima dată când aceste planuri sunt amânate. Termenele anterioare pentru lansarea lor au fost stabilite inițial pentru 29 februarie și 31 martie, însă ambele au fost depășite. În iulie, Ligia Deca oferea asigurări că, de data aceasta, dezbaterea publică va avea loc în luna septembrie, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Din păcate, ministerul nu a oferit până acum o explicație clară pentru această nouă amânare.
Ce presupun planurile cadru?
Planurile cadru pentru liceu sunt documentele care stabilesc structura curriculară pentru elevii din învățământul preuniversitar. Ele determină ce discipline vor fi obligatorii și care vor fi opționale, încercând să ofere elevilor mai multă flexibilitate în alegerea materii care îi interesează și care sunt relevante pentru traseul lor educațional.
Reducerea numărului de materii obligatorii este un pas important în reforma educației, deoarece mulți elevi se confruntă în prezent cu o supraîncărcare de discipline care nu sunt relevante pentru interesele lor viitoare. În plus, această reformă ar trebui să permită profesorilor să se concentreze mai mult pe calitatea predării, în loc de acoperirea unui volum mare de materii.
Reacțiile publicului și ale experților
Amânările succesive ale acestui proiect au atras critici din partea specialiștilor în educație. Mulți consideră că tergiversarea reformelor blochează evoluția sistemului de învățământ și menține elevii într-o structură rigidă, care nu răspunde nevoilor lor.
„În momentul de față avem un cadru învechit, un cadru care este încă bazat pe o abordare unitară de tip top-down, de serie, în care nu sunt încurajate neapărat prototipurile și individualitatea, ci aplicăm aceeași soluție tuturor copiilor. Pe măsură ce un tânăr înaintează în viață după adolescență, ar trebui să fie capabil nu doar să se specializeze pe anumite arii curiculare sau discipline sau zone de interes, ci chiar să știe cum să facă asta. Școala, în momentul de față, nu îl încurajează prin actualele planuri-cadru să aleagă, să se îndrepte spre ceva ce este în mod real de interes. Chiar și acolo unde există diferențe de filieră sau de profil, diferențele sunt minime și apar doar spre clasele terminale de liceu, a 11-a și a 12-a”, explică Radu Szekely, expert în educație.
„Cu fiecare an de întârziere, de fapt, noi mai sacrificăm o generație. Ceea ce vedem în jurul nostru este că părinții, chiar tinerii, nu mai au încredere că se poate schimba ceva sau că merită să meargă la liceu să învețe în condițiile în care nu pot să-și aleagă, nici măcar la vârstă de 16-17 ani, o arie care interesează mai mult decât alta și trebuie să facă exact același lucru ca toți colegilor”, adaugă Radu Szekely.
Ce urmează?
Deși Ligia Deca nu a oferit încă un nou termen pentru lansarea dezbaterii publice asupra planurilor cadru, a devenit evident că procesul de reformă este mult mai complex și mai îndelungat decât s-ar fi așteptat inițial. Fără o direcție clară și un plan concret de acțiune, elevii, profesorii și părinții rămân în incertitudine cu privire la modul în care se vor desfășura viitoarele modificări în sistemul de învățământ.