Istoria se scrie la masa: ce îți spun meniurile despre regi, politicieni și societate

Ai fi surprins să afli cât de mult putem învăța despre regi, politicieni și societate de la doar câteva meniuri. Știai că acestea sunt adevăratele cronici ale gusturilor și preferințelor din trecut?

Imagină-ți o seară la Castelul Windsor în 1896. Regina Victoria găzduiește o cină pentru oaspeții săi. Meniul este o adevărată operă de artă culinară: de la supă cu vermicelli, păstrăv meunière, până la piersici și smântână. Dar meniul nu este doar despre mâncare, este și o fereastră către trecut, o poveste despre gusturi și obiceiuri.

Christophe Marguin, bucătarul care a adunat o colecție impresionantă de 4.000 de meniuri, spune că acestea sunt adevărate comori ale istoriei. Meniurile ne arată cum au evoluat obiceiurile gastronomice ale elitei, în ultimii 150 de ani.

De la banchetele regale la cinele prezidențiale, aceste meniuri reflectă gusturile exotice ale elitei, cât și schimbările sociale și politice.

De exemplu, în secolul al XIX-lea, o cină grandioasă putea include până la 18 feluri de mâncare. Cât dura? Ore întregi!

De exemplu, în aprilie 1914, președintele francez Raymond Poincaré le-a oferit regelui George al V-lea și Reginei Mary o cină cuprinzând 17 preparate, pentru a marca cea de-a 10-a aniversare a înțelegerii cordiale dintre Marea Britanie și Franța. Te întrebi ce preparate au servit? Iată câteva: supă de broasca țestoasă, foie gras, mousseline de pasăre, păstrăv, miel și un sorbet de șampanie.

Meniurile s-au schimbat după WW2

Dar după cel de-al Doilea Război Mondial, cinele au devenit mai puțin elaborate, iar protocolul a dictat că masa să dureze doar 45 de min.

Pe 4 aprilie 2004, Elisabeta a II-a a călătorit la Paris pentru a marca cea de-a 100-a aniversare a tratatului. Câte feluri de mâncare a servit? Doar cinci feluri de mâncare. Care au fost acestea? Supă de broccoli, prepelițe umplute, cartofi salardaises, brânză și budincă. Însă este important si ce a băut, nu-i așa? Regina a fost servită cu Château d’Yquem din 1990, alb, cu Château Mouton Rothschild din 1988 și cu Dom Pérignon din 1995.

Meniurile nu sunt doar despre mâncare, ci și despre oamenii care le-au savurat. Ele înregistrează vizitele de stat, nunțile regale și întâlnirile diplomatice, oferindu-ne o perspectivă intimă asupra vieții celor din vârf.

Într-un fel, aceste meniuri sunt mai mult decât doar hârtie împăturită. Ele sunt povești vii ale trecutului nostru culinar, adevărate relicve ale unei epoci de altădată. Astfel, atunci când privești un meniu vechi, gândește-te că vezi nu doar o listă de mâncăruri, ci și o fereastră către o lume pierdută, dar niciodată uitată.

Exit mobile version