Kaki este un fruct numit și persimmon, curmal japonez, piersică de iarnă sau „fructul zeilor”, cu origini în Asia, unde este cultivat de mii de ani. În China, fructul kaki este numit shizi și este simbolul fericirii, longevității și al înțelepciunii.

Există o veche poveste chinezească în care un călător obosit ajunge la casa unui bătrân înțelept. Bătrânul îi oferă un kaki, spunându-i: „Pentru minte limpede și inimă liniștită, mănâncă un fruct născut din soare.”
Se credea că fructul aduce claritate mentală pentru că se coace târziu, toamna, când soarele este slab, iar el rămâne de un portocaliu intens.

Una dintre cele mai cunoscute povești japoneze în care apare kakiul este cea a unui crab care găsește un bob de orez. O maimuță îl păcălește, oferindu-i în schimb o sămânță de kaki. Crabul o plantează, arborele crește și face fructe, dar maimuța le fură și îl rănește pe crab. Animalele prietene ale crabului se răzbună.
O poveste despre dreptate, recunoștință și consecințele lăcomiei.

Recomandări

ELEVII GRECI ÎNVAȚĂ CU CHATGPT
DAI CU ZARUL CUNOAȘTERII
CODAȘII EUROPEI
VIITORUL COPIILOR ÎN RO ÎNCEPE MAI GREU
GAMING CONTRA ABANDONULUI ȘCOLAR
ȘCOALA LA PACHET

Tot în Japonia, se mai spune povestea unui călugăr care ajunge într-un sat lovit de foamete și tristețe. Căutând prin împrejurimi, găsește un singur copac de kaki încărcat de fructe. Le adună și le oferă sătenilor, spunând că acest fruct născut din toamnă păstrează puterea verii în el. După ce oamenii mănâncă fructele, redescoperă speranța și își reiau munca. De atunci, kakiul este văzut ca „fructul care alungă tristețea”.

Fructul, cultivat de peste 2.000 de ani în Asia, ajunge în Statele Unite abia în secolul al XIX-lea, iar în Europa la începutul secolului XX. Astăzi este cultivat în Italia, Spania, Israel, Grecia și chiar România.

Kakiul este bogat în vitamina A, vitamina C, vitamine din complexul B, potasiu, mangan, cupru, fosfor și magneziu. Se credea că un kaki copt, mâncat toamna, „alungă confuzia” și aduce claritate mentală — motiv pentru care călugării zen îl consumau uneori înainte de meditație.