Sunt o mamă singură. Nu mă deranjează asta. Deloc. Cu o preadolescentă acasă, pe care încep să o văd din ce în ce mai puțin, pentru că iese din ce în ce mai mult cu prietenele și are din ce în ce mai multe activități extrașcolare, mă bucur că nu trebuie să o mai împart și cu tătici, bunici, mătușici.
Advertisment
Sunt o mamă singură. Nu mă deranjează treaba asta. Până vine Crăciunul. Ce mă doare cel mai tare e împărțitul copilului de Sărbători. Un Crăciun la mine, un Crăciun la tatăl ei. Crăciunul la tatăl ei mă ucide.
Am rămas singură acasă, mă uit la brad, la cadourile împachetate și așezate frumos, la turta dulce făcută de mine și de Maria, la laptele vegan din cana pentru Moș Crăciun, la scrisoarea pe care i-a scris-o cu mânuța ei, la steaua luminoasă și la renii aduși din Laponia. Beau o ciocolată caldă bio, ascult colinde. E o liniște care mă sfâșie. Îmi vine să mă culc sub brad, să îl cuprind, să îl strâng în brațe, să îmi pun capul pe cadouri și să mă învelesc cu beteală.
Recomandări
360 de zile pe an nu știe că e tată și acum, acum îmi fură copilul de Crăciun. Maria m-a pupat înainte să plece și mi-a zis: e doar o noapte, mami! Mă întorc mâine dimineață și deschidem cadourile împreună. Of, Maria, nu e doar o noapte. E noaptea de Ajun. Și dimineața de Crăciun.
Ce să fac? Să ies în oraș cu fetele sau cu alte mame singure? N-am chef de socializare. Să le invit la mine? Nu vreau! Crăciunul e pentru și despre familie. Mai bine singură, decât cu amici de umplutură. O prietenă bună am, de când mă știu, dar nu mai locuiește în România. Pe ea aș fi chemat-o. Așa că închid ochii, iau o coală albă și un pix și îi scriu lui Moș Crăciun. La anul aș vrea să îmi aducă un partener. Care să fie exact așa: îl conturez și mi-l imaginez. Pun scrisoarea lângă turta dulce, mă bag în patul fetiței, îi strâng ursulețul în brațe și pun capul pe perna ei. Ce bine miroase. Încă 12 ore și ești la mami în brațe, puiule! Și o să avem un Crăciun de poveste. Sunt sigură!