Sunt o mamă singură. Am 25 de ani. Vreau să mă distrez. Așa cum fac celelalte fete de vârsta mea. Vreau să ies în cluburi. Vreau să merg la mare. Dar sunt legată de mâini și de picioare. Am un bebeluș de 6 luni pe care îl cresc singură. Părinți nu mai am, iar bani de bonă nici atât. Dar tată n-are? Are, cum să nu? Sau, mă rog, biologic. Ne-am cunoscut în club, ne-am plăcut, a venit la mine acasă, am avut o noapte extraordinară și ne-am mai auzit 2 luni mai târziu, după un test de sarcină. Pozitiv! Vai, ce frumos! Hai să îl păstrăm. Îl creștem împreună. O să fim niște părinți tineri. O să ne ajute mama. O să fiu cel mai cool tată. Așa că m-a convins să țin copilul. Nu eram împreună, însă urma să creștem un copil împreună. Dar nici asta nu s-a mai întâmplat.
Advertisment
Cu o lună înainte să nasc și-a găsit pe alta și nu mi-a mai răspuns la telefon. Nu mai voia să fie cel mai cool tată. Și uite cum m-am trezit singură, la 25 de ani, cu un bebeluș în brațe. Ce-am învățat din lecția asta și mi-ar plăcea să îți spun ție? Nu te lăsa păcălită de “am eu grijă, stai liniștită, nu rămâi gravidă!” Nu! Tu să ai grijă să te protejezi tu pe tine, nu să te aștepți să te protejeze alții. Nu te lăsa păcălită nici de „creștem copilul împreună, o să fie minunat”. Nu! Tu ia o decizie nu ținând cont de ceilalți, ci de tine. Așa că întreabă-te: vrei să crești un copil singură?
Poți să crești un copil singură? Dacă da, ține-l! Dacă nu, găsește soluții! Dacă omul își asumă și chiar creșteți copilul împreună, și mai bine. Ia-o ca pe un bonus. Dar viața nu ne dă prea multe bonusuri. Sunt sigură!
Titlu: Poți să crești un copil singură?