Ce-mi mai place să fiu mamă singură. Mai ales pe 1 Decembrie. Și să îmi ceară Cristi și Andrei să îi duc la paradă. Și să trebuiască să îi țin, cu rândul, în cârcă. Să stau 2 ore cu 20 de kilograme în cârcă. Și să le explic toată tehnica militară. Și să le dau informații, până în cel mai mic detaliu, despre avioane, tancuri, blindate. Și să le explic cum e la război. Măcar un bunic de-ar fi avut. Dar fostul, când a plecat cu alta, a plecat cu toată familia după el. Ne-a șters cu buretele. Și pe mine, și pe copii. Care s-au trezit peste noapte și fără tată, și fără bunic, și fără bunică.
Advertisment
Nu, nu-mi place să fiu mamă singură pe 1 Decembrie. Ar trebui obligați prin lege tații să-și ducă băieții la parada de Ziua Națională.
Oricât aș vrea să le fac pe toate, și să le fac pe toate bine, dimineața să le fac mic dejun, la prânz să le vorbesc despre avioane și seara să îi spăl, să le dau de mâncare, să le citesc și să îi culc, mi se pare cam mult. Sunt una singură și sunt femeie. Oricât de feministă aș fi, cred că unele lucruri ar trebui rezervate exclusiv bărbaților.
Recomandări
Cum ar fi să ducă gunoiul. Și copiii la paradă. Și uite cum mi-am făcut eu o documentare temeinică vreo 3 zile, să pot să le mai spun câte una alta. Dar m-au bombardat cu niște înrebări de-mi venea să le dau coate tăticilor și bunicilor de la paradă să-mi șoptească și mie răspunsul și să mă scoată din încurcătură. Cu 20 de kilograme în cârcă și cu câte un ăăăă…nu știu exact, mă interesez când ajungem acasă, am luat o hotărâre serioasă, ca la armată: până la anul de 1 Decembrie îmi găsesc pe cineva. Măcar să-i țină pe băieți în cârcă. Dacă nu chiar să le mai și spună cum e treaba cu tehnica asta militară. Sunt sigură!