Vreau să-mi văd copilul!
Dar azi e ziua mea cu ea.
Nu mă interesează, vreau să-mi văd copilul!
Dar ne-am făcut deja program.
Nu-mi pasă, vreau să-mi văd copilul în fiecare zi. Nu-mi dictezi tu mie când și cum să-l văd! N-ai niciun drept să nu mă lași să-mi văd copilul zilnic!
Advertisment
Tu ți-ai pierdut dreptul ăsta! Când eram o familie nu-ți păsa, rupeai cluburile de la mare în două, weekend de weekend, cu băieții. Și cu vreo 10 fete. Atunci nu te mai interesa să o vezi zilnic.
Aceleași discuții interminabile cu fostul, aceeași agresivitate. N-ai cu cine! Vine după noi la After-school. Dar eu o luasem pe Maria mai devreme. Sună și îmi spune să opresc. N-a fost chip să ne înțelegem. Trag pe dreapta, stă 10 minute cu copilul, a bifat că l-a văzut și azi, se urcă în mașină și pleacă. Fetița mea rămâne cu ochii în lacrimi, se uită lung după el. Mami, l-am văzut 5 minute la semafor și gata. S-a dus! Nu-i face bine… Plecasem cu râsete de la After.
Ce fac? O pun și mă pun la dispoziția lui zilnic? NU! Îi explic că îi face rău copilului? Degeaba! Pentru că aici nu de vorba de copil, e vorba de el și de joaca lui de-a tăticul grijuliu și iubitor.
I-am spus că accept ca o zi pe săptămână, stabilită însă din vreme și de comun acord, să luăm masa la un restaurant toți trei. Iar la desert, dacă nu înțelege că nu suntem la cheremul lui, o să primească o scrisoare de la avocat.
Sunt mamă singură, dar sigură. Și să fie sigur că nu-mi face el mie programul și că nici eu și nici copilul meu nu suntem la dispoziția nimănui.