Primul Moș Nicolae în noua formulă. Mamă singură. Fetițe cu părinți divorțați. Tată plecat să-și retraiască tinerețea. Cât mai departe de noi. E Ajun de Moș Nicolae, o zi atât de specială pentru noi. Până anul ăsta. Obișnuiam să ne alegem toți 4 încălțările preferate, să le lustruim bine, să le așezăm sub brad, să punem turtă dulce făcută în casă pe o farfurioară și un pahar de lapte. Copiii se duceau entuziasmați la culcare, se trezeau înainte de 6 să-și verifice ghetuțele. Laptele era deja băut și turta dulce, mâncată. Asta era grija fostului.
Advertisment
Anul ăsta, eu m-am trezit la 4 să beau laptele și să mănânc turta dulce. Atunci mi-am permis să și plâng. Mult. În liniștea nopții. M-am abținut cu greu când erau cele mici lângă mine. Erau fericite, dar nu deplin. Ceva lipsea. Nu mai trăiau plenar bucuria sărbătorilor de iarnă. Tati nu mai era acolo, cu ele. Să nu vrei tu să-ți vezi copiii de Moș Nicolae și de Crăciun… ți-ai pierdut calitatea de tată!
Peste ani, să nu te-aud că faci scandal când o să le auzi pe Maria și Katarina că îi spun altuia tată. Și când o să le vezi cu altul la bradul de Crăciun. Dar până atunci, ce fac acum? Pot să stau să-mi plâng de milă în fiecare noapte din decembrie. Sau pot să iau o pisică. Ca să umple un alt suflet golul. Și să bea noaptea și laptele lui Moș Nicolae. Asta m-a sfătuit terapeutul și asta o să fac. De Crăciun. Să vezi atunci bucurie. Va trebui să învățăm să trăim și să ne bucurăm în noua formulă. Vom fi din nou 4. Nu e tatăl, dar e un ghemotoc blănos și drăgăstos.
Recomandări
Când cineva iese, altcineva intră. Trebuie să acceptăm, cât de lin putem, schimbarea. Și să ne bucurăm de toți cei pe care îi mai avem în viața noastră. Cine rămâne, merită totul. Cine nu rămâne, nu merită nici măcar o lacrimă. Sunt sigură!