După un mileniu de tăcere secolul al XII-lea apusean redescoperea erotismul ca factor de viață socială, iubirea dintre bărbat și femeie devenind subiect literar predilect. Proclamarea iubirii dintre Abélard și stareța Héloïse, cea mărturisită cu tărie de o regină ca Eleonora de Aquitania sau strigată de păcătoasa lui Dante Francesca da Rimini, faptele erotice ale eroilor cavaleri din romanele galante ale lui Chrètien de Troyes – Perceval sau Lancelot -, versurile trubadurilor din Sudul francez care descopereau vasalitatea erotică și respectul pentru femeia – înger, donna angelicata, și-au avut rădăcini felurite: tradiția antică a poeziei lui Ovidiu, cea elenistică a Romanului lui Alexandru, în fine aceea celtică despre Tristan și Isolda.
Advertisment