Duminică, 14 februarie, o statistică a apărut pe ecranele tuturor redacțiilor. Am aflat astfel că în fruntea clasamentului țărilor UE după numărul de căsătorii la mia de locuitori pe 2019, se află Cipru, Lituania, Letonia, Ungaria și România. Iar în coada clasamentului se află Portugalia, Italia și Spania.
Advertisment
Puteți să spuneți că acest clasament e încă o dovadă că esticii au fost mereu cei mai chinuiți membri ai Uniunii, în vreme ce mediteraneeni au fost cei mai fericiți. Precum prietenul meu, burlac convins și grațios zburător din floare-n floare, care a făcut imediat legătura între capacitatea de a îndura a esticilor și filozofia gen ”dolce vita” a mediteraneenilor: unii se căsătoresc, alții trăiesc fericiți.
Totuși, eu nu cred că propensiunea spre căsătorie a est-europenilor ține de istorie, cultură sau religie. Eu cred că ține de tipul feminin specific acestor teritorii. Să fim realiști: căsătoria este cu totul în puterea femeii. Noi, bărbații, ne supunem. Sigur că noi le cerem în căsătorie, dar ați auzit în afaceri de așa numită ”cerere de ofertă”? Nu există ofertă fără fie, înainte, cerere. Noi facem cererea doar dacă, în mod subtil, ele ne-au primit deja oferta.
Recomandări
Mie mi se pare foarte interesant cum de această statistică a țîșnit la suprafață din adîncurile memoriei Internetului tocmai de 14 februarie. De ziua îndrăgostiților, adică. Simt că algoritmul misterios al Internetului vrea să ne spună ceva. Ar putea să ne spună nouă, bărbaților români, că trebuie să fim foarte atenți, căci începînd din 14 februarie și pînă pe 8 martie, trecînd prin 1 martie, intrăm într-un timp fermecat, ca o pădure din poveste, în care ușor ne putem pierde mințile și putem comite gesturi eroice care, de fapt, nu ne caracterizează.
Cam atît există ca informație publică despre căsătorie. Cît despre secretul căsătoriei fericite, vorba unui comic, acesta continuă să fie un secret…