Ascultă articolul
Interpretăm libertatea diferit. Știm ce este? Aparent da. Simțim ce este? Aparent nu. Ne motivează doar când avem nevoie de ea. Au venit francezii după Mica Unire să ne învețe, să ne educe ce înseamnă reforma fiscală și împroprietărirea țăranilor. Ce au obținut? Un stilou. Un stilou și materialele necesare realizării turnului EFEL.
Noi, ca români, ce am obținut de la fratele Cuza? Libertatea de a învăța, libertatea de a visa, libertatea de a crede. Ce am făcut cu ele? Absolut nimic. Bârfa, reaua credință, lenea, minciuna, furtul au devenit sinonime numelui nostru. În timp, da, în timp poporul român a fost afectat de libertate. Suntem fierți pe ura de rasă, ura de gen, ura de ură. Urâm ca să simțim ce?
Ceva, ce? Ura de noi. Mica Unire ne-a dăruit și dictatorii și revoluție. Revoluția am transmis-o în stilul lui Sergiu Nicolaescu la TV, spunând „nu este real, nu este real”. Vedem și gândim paranoic orice eveniment bun care se întâmplă în jurul nostru. Ca popor, ne-am cimentat locul de creativi leneși. Ca nație, poate avem șansa să înflorim, ne vor ajuta milioanele de emigranți veniți în România, care chiar vor să muncească. Ne temem de ziua de mâine petrecută în libertate pe modelul absurd al ideii: „noi pe cine mai bârfim astăzi?”. Mica Unire a deschis porțile oamenilor mici ce trăiesc din cuvinte veninoase.
Advertisment