Ascultă articolul
Există o iluzie a schimbării sau există și o iluzie în schimbare? Sunt două lucruri diferite sau se confundă? Ce tipuri de iluzii ascund schimbările? Poate ar fi potrivit să tratăm de această dată doar schimbările personale, nu și cele naționale.
Advertisment
Schimbările personale voluntare au la bază un factor declanșator. Stimulul poate fi o evoluție personală prin terapie, cărți, cunoașterea unui om nou, începerea unui nou an calendaristic sau, într-o notă negativă, momentul în care cineva a râs de tine.
În primă parte, iluzia din schimbare este aceea de a crede că, odată realizată, schimbarea nu are nevoie să fie menținută prin efort. Din această cauză, oamenii ajung să se întoarcă la vechile obiceiuri după ce le-a reușit schimbarea: să slăbească un număr important de kilograme, să facă mai mult sport, să mănânce sănătos, să renunțe la un viciu. Consider că, scopul final nu trebuie să fie specific, măsurabil și limitat în timp fiindcă, odată atins, motivația va scădea brusc.
Așadar, poate scopul ar trebui să fie o schimbare identitară, o devenire a unei versiuni superioare a ta. Minunat! Să fiu un om care are un stil de viață sănătos, are grijă de el, este etic și pentru care este important să evolueze continuu.
Recomandări
De cealaltă parte, când schimbarea personală apare ca urmare a unei umilințe din partea cuiva, umilință care poate fi unică sau îndelungată, iluzia apare în credința că oamenii nu ar mai râde niciodată de tine. Oamenii vor mai râde de tine, dar vor găsi altceva de care să râdă.
Fie că reușești sau nu să îți dai seama de asta înainte să te schimbi, important este să nu renunți la schimbare doar pentru că nu ai rezolvat partea în care ești judecat de oameni