Să-ți fie bine! Dau tot

„Ce se întâmplă când ai impresia că dai tot?
Te supraevaluezi. Ai credinta ca esti un personaj biblic. Evident, cu puteri supranaturale. Pai nu dai tu tot! Ce tot?
Aerul tau! Apa ta! Timpul tău! Primele doua sunt filozofice. Să rămânem la timp. Parcă te si aud: ti-am dat timpul meu și tu ești nerecunoscător. Nimanui nu îi trebuie timpul tău. Oamenii din jurul tău, doar știu de tine ca și fizionomie, miros sau haine țăcănite. Iar in realitate nu stiu nici cum te cheamă.

Poporul tine minte infractorii de răsunet, familile bogate, aproape toți conducatorii asasinați și tezaurul de la ruși. Câte ceva de aurul nazist și un pic despre legiunea străină.
Mentalul colectiv este ca o sită. Dacă evenimentul în care ai fost implicat este îndeajuns de murdar si de mare, nu trece. Esti asimilat. Așa ca despre ce vorbim?

Când dai tot?
Atunci când încerci să faci bine?
Sau când dăruiești?
Sau când te oferi voluntar pentru orice tâmpenie, ca na ajuți un om.
Stai! Stiu! Oferi mintea ta!
Asta este minunat. Bravo. Dar cui o oferi? Unui consorțiu? Cine il conduce?
Unei platforme de streaming? Cine face bani pe spatele tău și de ce ai permite asta?
Sau îi oferi unui om? Unui om??? Mare greșeală! Doar dacă este copilul tău merită!
În rest să te întrebi așa: ce îți iese?
Mercantilă intrebarea? De ce?
Fiindcă sugestia maselor este așa: te rugăm să rămâi prost de bun pentru noi toți cei leneși și smecheri, noi ce vrem totul pe tavă, fară să miscăm un deget.

Păi nu ești bun? Prost de bun? Cui îi dai tot? Unui om ce nu știe să scrie in română sau a unuia ce nu acceptă să citească în română, din prea multă suficiență? Cui ii dai mintea ta? Unui străin ce urăște fiecare respirație a ta?

Înainte de a da tot, te rog gândește-te: cine este omul pentru care muncești? Merită să îi donezi credința ta in viitor și speranta zilei de mâine! Alege înțelept! Ca să-ti fie bine! „