Ne amintim de acest mare geograf și pedagog francez, la 150 de ani de la naștere, fiindcă a fost legat prin mii de fire de România la a cărei întregire din 1918 a contribuit din plin.
– A studiat la École Normale Superieure din Paris, unde a obținut o diplomă în geografie și istorie, iar apoi și-a luat licența în științe. Teza sa de doctorat a purtat titlul La Valachie: essai de monographie géographique.
– A fost conferențiar și profesor la universitățile din Rennes, Lyon și Sorbona (Paris). A doua teză de doctorat, în științe, a fost dedicată tot României (Recherches sur l’évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales).
– Membru corespondent al Academiei Române (din 1912), profesorul de Martonne a devenit în 1919 profesor invitat al Universității Naționale a Daciei Superioare din Cluj, unde, alături de prof. George Vâlsan, a contribuit la crearea școlii românești de geografie.
– A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj (1930), numite între timp „Regele Ferdinand I”.
– A condus, timp de aproape două decenii, laboratorul de geografie generală de la École Pratique des Hautes Études.
Geograful francez a realizat harta naționalităților din spațiul românesc, document care a contribuit la trasarea noilor granițe ale Europei centrale și de est la Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920. Munca sa onestă a convins în mare măsură marile puteri de atunci de justețea cauzei românești.
Advertisment