Născut la Straja, în 1856, în Bucovina ocupată de austrieci, s-a stins acum un secol, după formarea României întregite. Este socotit creatorul școlii critice în istoriografia română, pe urmele curentului pozitivist, care așeza în prim plan adevărului istoric prin surse.
Advertisment
- A învățat la Cernăuți și la Viena, unde a făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie și sigilografie, ca să poată pătrunde singur documentele vechi.
- Ajunge apoi profesor de istoria medie a românilor la Universitatea din București; timp de peste două decenii, a fost directorul Arhivelor Statului.
- A demonstrat formarea poporului român pe o arie întinsă, deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, respingând teoria migrației românilor din Peninsula Balcanică.
- A respins și teoria descălecatului, susținând că statele medievale românești s-au format ca urmare a dezvoltării vechilor formațiuni politice locale.
- A fost membru titular al Academiei Române. În discursul de recepție, din 1906, Dimitrie Onciul afirma: „Istoria are drept problemă nu atât a reconstitui trecutul, cât a explica prezentul cu ajutorul cunoașterii trecutului din resturile și amintirile lui”.
Dimitrie Onciul a văzut viața românilor în ansamblul lor și a tins să ajungă, prin documente, la adevărul istoric. A scris o istorie critică (respingând tradiția, dovedită apoi ca viabilă), dar una militantă, cu gândul că trecutul ne ajută să înțelegem mai bine prezentul și să privim în cunoștință de cauză spre viitor.