În 1873, în urmă cu 150 de ani, începea lucrul la prima formă a Dicționarului tezaur al limbii române”, prin eforturile lui I. H. Rădulescu, A. T. Laurian și I. C. Massim. Tentativa a fost nereușită, dar arată că Academia Română pornise să-și îndeplinească prima menire: normarea, cultivarea și apărarea limbii române. În 2010, se lansa în Aula Academiei cel de-al 37-lea volum și ultimul din această întreprindere unică. Lucrarea avea 37 de volume, 17 885 de pagini, 175 000 de cuvinte și 1 300 000 de citate.
Advertisment
- După eșecul menționat, B. P. Hașdeu preia înfăptuirea acestei opere; a făcut litera A și o parte din B; au urmat Al. Philippide, Sextil Pușcariu (din 1906), cel care a dat direcția cea bună. Primul volum a apărut în 1913, altele în 1934, 1937, 1940, 1949. După o altă întrerupere, se trece, sub conducerea lui Iorgu Iordan și Ion Coteanu, la o nouă serie, din 1965 încoace. Au lucrat peste 200 de lingviști.
- Opera a fost retipărită în 19 volume masive de câte 500-1000 de pagini fiecare, suma celor 37 de volume publicate de-a lungul timpului.
- Acest dicționar, prin dimensiunea și perspectiva abordării lexicografice, este similar cu marile dicționare din lexicografia mondială: Trésor de la langue française, Oxford English Dictionary, Deutsches Wörterbuch.
DTLR este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române. În prezent, se lucrează la o ediție nouă a sa, mărită, care va fi și informatizată, ca dicționarele marilor limbi europene.