În 1873, în urmă cu 150 de ani, începea lucrul la prima formă a Dicționarului tezaur al limbii române”, prin eforturile lui I. H. Rădulescu, A. T. Laurian și I. C. Massim. Tentativa a fost nereușită, dar arată că Academia Română pornise să-și îndeplinească prima menire: normarea, cultivarea și apărarea limbii române. În 2010, se lansa în Aula Academiei cel de-al 37-lea volum și ultimul din această întreprindere unică. Lucrarea avea 37 de volume, 17 885 de pagini, 175 000 de cuvinte și 1 300 000 de citate.

  • După eșecul menționat, B. P. Hașdeu preia înfăptuirea acestei opere;  a făcut litera A și o parte din B; au urmat Al. Philippide, Sextil Pușcariu (din 1906), cel care a dat direcția cea bună. Primul volum a apărut în 1913, altele în 1934, 1937, 1940, 1949. După o altă întrerupere, se trece, sub conducerea lui Iorgu Iordan și Ion Coteanu, la o nouă serie, din 1965 încoace. Au lucrat peste 200 de lingviști.
  • Opera a fost retipărită în 19 volume masive de câte 500-1000 de pagini fiecare, suma celor 37 de volume publicate de-a lungul timpului.
  • Acest dicționar, prin dimensiunea și perspectiva abordării lexicografice, este similar cu marile dicționare din lexicografia mondială: Trésor de la langue française, Oxford English Dictionary, Deutsches Wörterbuch⁠.

DTLR este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române. În prezent, se lucrează la o ediție nouă a sa, mărită, care va fi și informatizată, ca dicționarele marilor limbi europene.

Recomandări

ELEVII GRECI ÎNVAȚĂ CU CHATGPT
DAI CU ZARUL CUNOAȘTERII
CODAȘII EUROPEI
VIITORUL COPIILOR ÎN RO ÎNCEPE MAI GREU
GAMING CONTRA ABANDONULUI ȘCOLAR
ȘCOALA LA PACHET