Contesa Anna de Noailles, născută prințesă „Bibesco Basaraba de Bancovan” la Paris, în 15 noiembrie 1876, s-a stins tot la Paris în 30 aprilie 1933. A fost poetă și romancieră de expresie franceză, provenită din familiile boierilor Bibescu și Craiovescu din Țara Românească, fiică a prințului Grigore Bibescu-Basarab, fiul, la rândul lui, al prințului Gheorghe Bibescu (domn între 1843 și 1848) și al prințesei Zoe Brâncoveanu. În 1897, s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles, al patrulea fiu al ducelui de Noailles și au făcut parte din înalta societate pariziană. Cuplul a avut o fiică, Anne Jules. Anna de Noailles a scris trei romane, o autobiografie și numeroase poezii. Temele poeziei – de un lirism pasional – sunt dragostea, natura și moartea.
Advertisment
Salonul său de la Paris atrăgea mai toată elita intelectuală și mondenă, literară și artistică a epocii, adică de la începutul anilor 1900: Edmond Rostand, André Gide, Marcel Proust, Frédéric Mistral, Paul Valéry, Jean Cocteau, Alphonse Daudet, Pierre Loti, sau Max Jacob. A fost prietenă apropiată a lui George Clemenceau. A creat premiul „Vie Heureuse” (devenit mai târziu „Fémina”), prin care recompensa cea mai bună operă franceză în proză și poezie. Ana de Noailles i-a inspirat pe mulți pictori care i-au făcut portretul și a devenit modelul unui bust de marmură făcut de Auguste Rodin și expus azi la Muzeul Metropolitan din New York. A fost prima femeie din istorie Comandor al Legiunii de Onoare. Academia Franceză a creat un premiu în onoarea ei. Liceul francez din București îi poartă numele.