Se năștea în urmă cu 185 de ani acela care avea să fie scriitor, elenist, istoric și teolog, membru titular al Academiei Române.
Advertisment
- Fiul preotului Ioan Ionescu, de la Erbiceni (Iași), și-a luat numele de familie de la satul natal de pe dealurile molcome ale Moldovei.
- A studiat la Seminarul de Socola și la Facultatea de teologie din București, apoi la Atena, unde a obținut și doctoratul.
- Nu s-a dedicat preoției, ci școlii, predând istoria universală bisericească, drept canonic, limba elenă, la Iași și București.
- S-a aflat între fondatorii Revistei teologice (1883), contribuind în măsură covârșitoare la funcționarea acesteia. Nouăzeci la sută dintre articolele publicate în această revistă i-au aparținut lui Constantin Erbiceanu. A fost membru al Junimii.
- A fost fondator și profesor al Facultății de Teologie Ortodoxă de la București, apoi decan al acesteia, ales în 1896, reales în 1898.
Constantin Erbiceanu a strălucit în studiul manuscriselor grecești și în publicarea documentelor istorice referitoare la epoca fanariotă și la istoria bisericească a Țărilor Române. Scrierile sale mai importante de referă la istoricul Seminarului de la Socola, la cronicarii greci care au scris despre români în secolul al XVIII-lea, la episcopul got Wulfila și la creștinarea Daciei postromane. A crezut în bine și în munca sa de istoric: „Din toată activitatea mea din lumea aceasta, nu vor rămâne posterității decât faptele mele cele bune – dacă am făcut ceva bun – precum și ce am lucrat cu condeiul”.