La prima mea negociere de salariu nu știam nimic despre piață, concurență sau reglementările în domeniu. După interviuri îndelungate am ajuns la momentul în care am fost întrebat ce așteptări salariale am. Fiind primul meu interviu (și a trecut ceva vreme de atunci), am solicitat suma pe care am considerat-o rezonabilă și m-am bucurat să aflu că oferta mi-a fost acceptată pe loc. Abia peste câțiva ani am aflat că fusesem plătit cu mult sub nivelul pieței.Nu cred că am o poveste unică. Foarte mulți oameni mi-au povestit că au trecut prin procese similare în diverse etape ale din carierelor.Cum?Pe piața muncii sunt puțini jucători care practică transparența. În SUA, într-o piață mult mai deschisă ca a noastră, doar 17% din companii au salariile publicate transparent, iar 65% ori descurajează, ori interzic să dai informații financiare altor persoane.La noi, iar organizațiile care practică transparența sunt excepțiile, nu regula.Chiar dacă există studii care spun că transparența salarială crește productivitatea și performanța, crește implicarea și motivarea oamenilor și echilibrează diferențele salariale, piața din România a fost rezistentă la transparență în recrutare.Pandemia însă pare să schimbe aceste tradiții.In această toamnă, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața de retail alimentar a anunțat transparentizarea salariilor brute de pornire, iar recent mai multe alte companii i-au urmat exemplul. În cultura noastră ni se spune că trebuie să merităm orice primim. Dar lipsa transparenței este în defavoarea oamenilor. Cu cât suntem mai puțin informați, cu atât suntem mai dezavantajați la interviuri și în dezvoltarea carierei. Semnele de pe piață sunt bune și este clar că o schimbare a început. La voi în organizație se vorbește despre transparență salarială / SAU se vorbește despre salarii?
Advertisment