La sfârșitul unei alinieri de board, în care am vorbit despre cultură, valori și comportamente, la partea de feedbackuri finale, se ridică unul din membrii boardului. Ne spune că ne mulțumește pentru deschidere și implicare. Ne spune că se bucură că discuția i-a adus foarte multă claritate.
Advertisment
Apoi ne zice că această claritatei-a arătat că nu mai are de ce să stea în organizația respectivă. În timpul discuțiilor și-a dat seama că nu rezonează cu misiunea și nu este aliniat cu valorile organizației.
Cu alte cuvinte, și-a dat seama că nu se potrivește în organizația și în echipa în care se află. Și spune asta cu zâmbetul pe față, într-o discuție în plen.
Recomandări
Am văzut de două ori deja această scenă.
El, om foarte fain, valoros, constructiv, organizația cu oameni faini, valoroși și constructivi. Viziune și misiune reale, cu poveste și impact. Doar că nu se potrivesc.
Deseori când ajungem în situația asta ca indivizi, ne punem problema ce este în neregulă cu noi. De ce am vrea să plecăm din organizații faine, cu oameni faini și misiune? E normal?
Da, poate fi normal. Putem fi oameni faini, dar diferiți. Putem să nu rezonăm la fel la anumite cauze, proiecte, valori. Și asta nu ne scade din valoare. Dar e nevoie de foarte multă maturitate din ambele părți ca să înțelegem și să acceptăm asta.
Ședința s-a terminat cu zâmbete, conversații foarte oneste și reconfigurări de trasee. Dar sunt convins că toată lumea a plecat de acolo mai câștigat și mai lămurit.
Deseori, claritatea ne duce la decizii grele, iar deciziile grele ne pot duce la o aliniere cu cine suntem cu adevărat.
E o călătorie ce merită făcută.