Andrei e un băiat cu dizabilități. Are 12 ani și e stigmatizat la școală. Exclus. Umilit. Agresat. Verbal, uneori și fizic. Dar nu și sexual. Pentru că părinții lui Andrei au înțeles că și copiii cu dizabilități au nevoie de educație sexuală. Și ei trebuie să primească informații despre sex. Mai ales că abuzurile în rândul lor sunt de 5 ori mai dese. Sunt studii!
Advertisment
Copiii cu dizabilități sunt mai expuși abuzurilor sau exploatării sexuale în adolescență sau mai târziu, tocmai pentru că rămân izolați și sunt învățați să fie pasivi, supuși și să aibă încredere în toți cei care îi îngrijesc.
Părinții lui Andrei ar fi greșit dacă ar fi crezut că Andrei e o persoană asexuală. E o ființă sexuală, ca mine și ca tine. Intră în același timp în perioada pubertății și are aceleași preocupări și temeri legate de schimbările prin care trece corpul lui.
Recomandări
Pentru Angela și Mihnea, părinții lui Andrei, e o misiune mai grea pentru că trebuie să îi explice, la nesfârșit, cu răbdare, umor și compasiune, sănătatea și siguranța sexuală. Aici chiar că nu mai e loc de rușine. Pentru că lipsa unor repere spațiale și temporale, incapacitatea de comunicare sau lipsa de experiență îi fac foarte vulnerabili pe copiii cu dizabilități.
Trebuie să purtați astfel de discuții cu ei încă de la grădiniță. E delicat, sunt sigură, dar așa cum le-ați dus pe toate până acum, știu că o să o gestionați și pe asta.
Cristian, un alt adolescent cu dizabilități, nu a fost la fel de norocos. Părinții lui au aflat de la psihologul școlii, ani mai târziu, că băiatul lor fusese abuzat sexual în școală. Credeți că au regretat că nu au vorbit cu el despre corpul lui și despre limite? N-au mai dormit o noapte de-atunci! Educația sexuală a copiilor începe cu educația sexuală a părinților.
Sursa: Meg Hickling – Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex