Ia să vezi. Prezident la schimb

Prezident la schimb… E rău că războiul se uită la noi de foarte aproape. Asta ne dă fiori reci. Nu scăpăm de blestemul colosului care ne stă în coastă și râvnește la noi, indiferent dacă și-a tot schimbat numele.

Când erau imperiu nu ne-au lăsat în pace, ne-au tot ocupat, divizat, vândut iar când au devenit primul stat „al muncitorilor și țăranilor”, la fel. Muncitori și țărani eram și noi, dar ei erau „mai egali” ca noi și ne-au luat cu totul. Acum, se uită încoace cu aceeași lăcomie și intenție de a ne anula.

Aud că trupe străine, aliate, e adevărat, se pregătesc pentru a veni la noi, ca să „întărească prezența militară aliată”. Foarte bine, aliații de-aia sunt aliați, ca să se apere împreună. Numai că am aflat asta de la Președintele Franței. Pe mine m-a surprins că n-am aflat asta de la președintele nostru, doar avem și noi unul, nu ?!

Cu atât mai mult cu cât e vorba de o treabă atât de importantă, mă așteptam ca Președintele României să fie cel de la care să aflăm că vin aliații. După anunțul președintelui francez, cel român a emis un comunicat prin care saluta „cu căldură” decizia Franței.

Cu sau fără căldură, rămâne întrebarea de ce președintele nostru a cedat întâietatea unui astfel de anunț, cât se poate de important, celui francez. Imediat, ministrul nostru de externe, pe post de propteași cu limbă mieroasă, a concluzionat că toată treaba „e rezultatul notabil al eforturilor constante ale președintelui Iohannis”.

Adică, domne’, stați așa că, de fapt, domnul președinte Iohannis e artizanul acestui rezultat spectaculos în politica noastră externă. O aiureală ! De fapt, suntem „pe dinafară” și vorbim doar dacă suntem întrebați. Oricum, avem prezident la schimb…