Am împlinit 103 ani !
Istoria ar zice că e o vârstă încă fragedă.
Totuși, pentru noi, muritori de rând pe pământul României și trecători grăbiți prin viață, e o vârstă venerabilă.
Am făcut multe în acești ani, și mai bune și mai rele, ne-am mai împiedicat, ni s-a mai pus piedică, dar una peste alta, suntem în continuare aici.
Ni se spune în continuare români iar țării noastre, România.
Nu mai suntem așa de „mari”, dar poate, cine știe, vom deveni iarăși ceea ce am fost.
Nu ne-ar trebui mai mult.
Nici n-ar fi corect.
Ne-am născut din ruinele imperiilor răpuse de voința oamenilor pe care îi striviseră secole la rândul.
Aparent pierdute, națiunile și-au amintit de sine și au luptat să se afirme, cu curaj și hotărâre.
Noi, ne-am născut pe o ninsoare blândă, la Alba Iulia.
Acolo s-a gândit Mama Istorie să ne zămislească.
Am fost mulți acolo, 100.000 de români visători dar și hotărâți, încrâncenați chiar, să-și întâmpine Patria, România.
Pentru mine și ai mei, Marea Unire e reprezentată de o relicvă, o cocardă tricoloră.
Deși modestă material, valoarea ei de simbol este imensă, de aceea a și fost transmisă din generație în generație iar eu pot astăzi, să v-o arăt.
Iat-o!
Străbunicul meu a purtat-o în piept atunci, la Alba Iulia, fiind delegat la Marea Adunare Națională.
Unul dintre copiii săi, bunica mea, a pus-o între paginile Bibliei și mi-a dat-o când a plecat cu îngerii.
Pe toți marii făuritori ai Unirii de la 1 decembrie îi cunoaștem și-i cinstim, printre ei, Regina Maria, Ion I.C. Brătianu, Pan Halippa, Cicio-Pop, Iancu Cavaler de Flondor, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Pop de Băsești, Vaida Voievod, episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu.
Mai presus de ei însă au fost mulți, foarte mulți, Gheorghe, Ion, Vasile, care ne-au pus pe harta lumii.
Pentru mine și ai mei, Marea Unire e personificată de străbunicul meu.
Numele său ne e cunoscut numai nouă, ai lui.
Îl chema Gheorghe Albu…
Advertisment