Ia să vezi. Alergii istorice…

Alergii istorice… Incontestabil, în mentalul nostru colectiv, în memoria noastră istorică, rușii ne sunt antipatici. E adevărat, nu tuturor, dar majoritatea chiar contează în cazul  ăsta.

De câteva sute de ani rușii ne sunt vecini. Ei bine, cred că e clar chiar și pentru prietenii lor de pe-aici că n-am putut conviețui în liniște. Ne-au privit întotdeauna ca pe o pradă căutând să le aparținem neapărat și să dispărem în neantul țarist sau bolșevic. Reperele lăcomiei rușilor sunt multe și se întind pe sute de ani. Istoricii spun că originea respingerii față de ei ar fi tâlhăria prin care, în 1812, ne-au luat Basarabia.

Noroc cu Napoleon care i-a invadat, că altfel erau la un pas de a ne lua cu totul. Așa sunt ei, lacomi. După Războiul de Independență, în 1878, ne-au mai luat cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad. Tot atunci au asediat Bucureștiul și am fost foarte aproape să ne batem cu ei pentru că voiau neapărat să mai stea pe-aici. Deja știam însă de obiceiul lor de a nu mai pleca. Asta, după ce îi salvasem la Plevna cu un an înainte. Hai, să zicem că asta nu se pune pentru că și noi ne-am câștigat independența.

A urmat trădarea din Primul Război Mondial și am plătit cu viața a zeci de mii de români. Tot atunci ne-au luat și tezaurul, așa de amintire. Și amintire a rămas. Pe urmă ne-au luat Bucovina și Herța. E adevărat că ele sunt acum în altă parte dar tot lor le-o datorăm. Despre cum ne-au înecat într-o doctrină străină culturii noastre, comunismul, e și mai dureros. Atunci, ne-au distrus elitele și ne-au smuls sufletul. Da, e dureros să ne amintim, dar trompetele lor de pe la noi merită o replică. Ziceam că suntem alergici la ruși. Un eufemism…