După șapte luni din acest an, veniturile totale la buget au fost de 288 de miliarde de lei, în creștere cu 12%, în timp ce cheltuielile statului au fost de 327 de miliarde de lei, în creștere cu 15%. Deficitul bugetar a fost de 39 de miliarde de lei, adică 2,43% din PIB, conform unei analize ZF. După cum arată execuția bugetară la șapte luni și obligația încadrării într-un anumit deficit bugetar ca să nu pierdem fondurile europene, este foarte greu pentru guvernul Ciolacu să nu elimine facilități fiscale, să nu mărească taxe și impozite, și să nu încerce să mai taie din cheltuielile bugetare.
Problema este că nu va fi de ajuns, pentru că nu se vor strânge atât de mulți bani și nici nu se vor reduce atât de mult cheltuielile, astfel încât să ne încadrăm într-un deficit bugetar chiar și mărit. Situația bugetară nu poate fi rezolvată pe termen scurt, mediu și lung fără a nu se umbla la categoriile mari de venituri și de cheltuieli: creșterea TVA, reducerea reală a numărului de salariați bugetari și tăierea fondului de salariu bugetar. Asta dacă nu vrem să pierdem 100 de miliarde de euro fonduri europene și economia României să rămână fără finanțare. Guvernul Ciolacu poate să mai ridice piciorul de pe accelerație în privința cheltuielilor cu investițile publice, în special cele din infrastructură, așa cum au făcut toate guvernele anterioare când nu se încadrau în deficitul bugetar, dar asta înseamnă să taie din creșterea economică și să ducă economia pe minus. În prima parte a anului, economia a crescut doar cu ajutorul investițiilor statului, pentru că celelalte motoare s-au oprit, consumul în special, ca să nu mai vorbim de investițiile private.
Premierul Ciolacu are de ales între a mai cârpi ceva acum, sperând ca problema să treacă de la sine, iar statul să încaseze mai mulți bani fără să mărească taxele și impozitele sau să încerce să rezolve problema pe termen mai lung, astfel încât creșterea economică și dublarea PIB-ului să fie posibilă.
Advertisment