Această criză Covid, dar nu numai, m-a terminat psihic. Nu mai vreau să lucrez în sectorul privat. Nu-i înțeleg pe cei care se plâng că lucrează mult la stat, să vină să vadă cum este într-o companie privată. Și mâine aș pleca de acolo dacă aș găsi un loc de muncă la stat, dar trebuie să ai relații foarte bune, să cunoști pe cineva care știe pe altcineva, care să-i spună când apar locuri libere.
Advertisment
Sunt vorbele, afirmațiile, comentariile cuiva care lucrează într-un departament de HR într-o firmă privată românească.
Poate dacă ar fi lucrat într-o multinațională ar fi avut o părere mai nuanțată, având în vedere că într-o companie străină pachetul corporate, de beneficii, de sănătate, de asigurare, de bonus este destul de ridicat.
Recomandări
Salariile de la stat sunt cu 20-40% mai mari decât în companiile private românești. Acolo unde patronii, proprietarii, sunt înjurați de toată lumea, după o luptă continuă să creeze, să producă și să vândă ceva. Ca să nu mai vorbim că urmează lupta pentru recuperarea banilor din piață.
Iar statul, cu cei 1,24 de milioane de angajați, doar așteaptă să-și ia banii din taxele și impozitele plătite de sectorul privat.
Pentru că știu și văd cât de greu este în sectorul privat, mulți angajați ar vrea să lucreze la stat, să scape de acest stres continuu.
Iar cei de la stat, administrația publică care are de vândut o autorizație, un dosar cu șină, un contract, de-abia așteaptă ca firmele din sectorul privat să ajungă la mâna lor.
Din păcate nu acesta este cel mai bun drum pentru România. Nu știu dacă putem să înaintăm și să recuperăm terenul pierdut susținând modelul capitalismului de stat, unde toată lumea vrea să lucreze la stat.