Aproape niciodată patronii români nu au fost respectați de către ceialți români și chiar de către proprii angajați.
Advertisment
Oricine a încercat și vrea să facă o afacere, mai ales dacă e român, este invidiat, urât și blestemat să dea faliment cât mai repede.
În schimb, ne uităm cu respect la multinaționale și, dacă nu avem șansa să lucrăm acolo, am prefera să fim angajați la stat, fie în instituțiile publice, fie în firmele de stat.
Recomandări
Această criză, cu închiderea multor businessuri și restricțiile de rigoare, a readus în discuție situația companiilor românești care trăiesc de pe o zi pe alta, de la o încasare la alta, așa cum angajații trăiesc de la un salariu la altul.
Comentariile de pe rețelelor sociale la adresa patronilor din HORECA nu sunt cele mai plăcute, mai ales de când a venit această criză.
Fiecare dintre noi și-a amintit de o mâncare mai proastă, de chelneri sictiriți, de prețuri mari sau de un patron care stă cu limuzina în fața cârciumii.
De ce costă o friptură de vită 60 de lei când o pot face acasă cu 10 lei? Deci patronul câștigă 50 de lei, adică de cinci ori? Jos cu el! Bine i-a făcut Guvernul că i-a închis restaurantul acum cu Covidul, să dea faliment! De ce îl ajută statul, mai ales că, dacă e capitalism, să fie capitalism?
Aceste întrebări sunt pe buzele tuturor.
Așa cum sunt patronii români, antreprenorii români, buni sau răi, ei dau de lucru la 3 milioane de români și plătesc 70% din taxele și impozitele bugetului statului.
Când vine o asemenea criză, nimeni nu poate rezista. Nici companiile mari, nici cele mici, nici chiar multinaționalele.
Numai statul poate să reziste pentru că are lângă el o fabrică de bani care printează non-stop. Însă, în vremuri bune, companiile plătesc taxe și impozite, angajează oameni, fac investiții și duc o economie înainte.
Când vine o criză, mai ales de o asemenea dimensiune, statul trebuie să susțină și sectorul privat pentru a trece perioadele dificile.
Nu-i invidiați pe patronii români când vremurile sunt bune și nu le doriți falimentul când vine criza!
Avem nevoie de ei, de businessurile lor, asta dacă nu vrem să ne întoarcem la o economie centralizată.