DNA l-a ridicat pe Cristian Plută, directorul adjunct al Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București (ASSMB), pe care îl acuză că a luat o mită de 20.000 de euro și o alta de 300.000 de lei, pentru a angaja un manager la Spitalul Colentina și pentru favorizarea unor companii în contractele de achiziții publice. Pe lângă șpaga discutată în dosarul Otopeni, de 22 de milioane de euro, șpaga de aici înseamnă bani doar de scobitori. Totuși, în cazul Administrației Spitalelor din București interesante sunt cifrele. Această instituție publică, care ține de Primăria Capitalei, are în administrare 19 spitale din București, și are un buget anual total de 2,7 miliarde de lei, adică 540 milioane de euro, conform Ziarului Financiar.
Advertisment
O asemenea sumă este foarte mare pentru România. Cu o cifră de afaceri de 540 milioane euro anual, Administrația Spitalelor ar intra fără probleme în topul celor mai mari companii din România. Când în joc sunt bani publici mulți și foarte mulți, întotdeauna va exista și corupție. De multe ori ne întrebăm de ce lumea, de ce unii și alții, se bat pe viață și pe moarte pentru anumite posturi la stat, și nu neapărat pentru cele din prim-plan, pentru că salariile nu sunt chiar așa de mari. Nu știu cât câștiga directorul adjunct de la Administrația Spitalelor, dar nu cred că avea mai mult de 2.000 de euro pe lună, cât câștigă un IT-ist cu un an de experiență, și administra 540 de milioane de euro pe an. La stat, banii nu se fac din salariu pentru unii și alții, ci din aceste comisioane, șpăgi și mite cerute și primite. 20.000 de euro pentru un post de manager, 60.000 de euro pentru derularea în bune condiții a unui contract cu o firmă, și cine știe ce șpăgi au mai fost în spate, în timp.
DNA nu are cum să acopere toate șpăgile din România. La rândul lor, cei în cauză dau o parte din bani mai departe, pentru a fi numiți în aceste poziții, care vin pe filieră politică. România, așa cum este ea, cu bune și cu rele, are un buget public unde cheltuielile anuale sunt de 541 de miliarde de lei, adică peste 100 de miliarde de euro. Cheltuielile cu bunuri și servicii sunt de 72 de miliarde de lei, iar cheltuielile de capital sunt de 40 de miliarde de lei. Deci 112 miliarde de lei pe an, adică 22 de miliarde de euro. Din acești bani se iau și se împart comisioanele, șpăgile. Un comision de 10%, care nici nu se vede într-un contract de achiziție publică, înseamnă per total 2,2 miliarde de euro care se împart într-un an. Așa că, să nu vă întrebați de ce este această bătaie pe viață și pe moarte în alegeri pentru pozițiile numite politic. Și, atenție, banii nu-i fac cei care sunt în vârf, pentru că aceia sunt cei mai expuși public. Banii îi fac cei din eșalonul 2,3,4,5, pe care nu-i știe nimeni.