Anul trecut, România a raportat o inflație de 16,37%, mult mai mare decât prognozele inițiale. Produsele alimentare au crescut cu nu mai puțin de 22%. Dacă ne uităm în jurul nostru, în Ungaria, inflația a fost de nu mai puțin de 24,5%, în Polonia de 16,6%, în Bulgaria de 16,9%, în Cehia de 15%, iar în Slovacia de 15,4%. Deci suntem pe acolo cu inflația din România.
Dacă însă ne ducem spre Occident, vedem cum inflația scade la jumătate. În Germania, creșterea prețurilor a fost anul trecut de 8,6%, în Franța de 5,9%, în Spania de 5,7%. Doar în Italia avem o inflație mai mare, de 11,6%. Întrebarea este de ce în România prețurile produselor alimentare au crescut așa de mult, de unde vine acest dezechilibru major față de piețele vestice, având în vedere că prețurile în România sunt mai mult sau mai puțin aceleași ca în marile țări europene.
La noi, care suntem o țară agrară, de autoconsum, adică jumătate din ce mâncăm producem în propria gospodărie, uleiul a crescut cu nu mai puțin de 36%, și nu consumăm ulei extra, extra rafinat, zahărul a crescut cu nu mai puțin de 62%, untul a sărit cu 45%, cartofii, care se găsesc peste tot, au crescut cu 35%, brânza a crescut cu 33%, iar laptele cu 31%.
Sutem o țară plină de gaze, după cum ni se spune, dar prețurile au crescut cu 35% și, oricum, prețul a fost plafonat. Mulți ar spune că importăm produse alimentare la greu, dar cursul valutar leu/euro nu a crescut deloc astfel încât să influențeze creșterea prețurilor atât de mult. Într-o țară care are gaze proprii, grădină proprie, pământ propriu, produse agroalimentare proprii, prețurile au crescut mai mult decât pe piețele vestice, chiar dacă puterea de cumpărare a noastră este mai mică decât în Germania, Franța, Italia sau Spania.
Ce concluzie putem trage: avem prea mulți bani dacă putem să plătim aceste creșteri de prețuri.
Advertisment