De câteva luni am intrat într-o criză total diferită față de crizele anterioare, așa cum le știau economiștii.
Explozia inflației, războiul din Ucraina și, acum, creșterea dobânzilor, au adus scădere economică, stagnare și chiar recesiune economică, în SUA cel puțin.
Dar nu vedem restructurări de companii, reducerea salariilor și tăierea locurilor de muncă, cel puțin până acum.
Aproape toate companiile se confruntă cu deficit de personal și nu știu de unde să-l ia. Așa că, de multe ori, majorează salariile ca să facă rost de oameni, chiar dacă este criză, iar economiile încep să scadă. Situația din România este la fel.
Teama cea mai mare a bancherilor, care au dat credite persoanelor fizice, este legată de tăierea salariilor și pierderea job-urilor de către debitori.
Chiar dacă dobânzile cresc, iar ratele la bancă se dublează, dacă omul are job și salariu poate face față situației, chiar dacă mai greu, dar dacă își pierde locul de muncă, situația devine tensionată.
Mai ales că mulți nu mai au bani puși deoparte și chiar, în ultimele luni, au tras mai mulți bani de pe credit ca să-și păstreze nivelul de cheltuieli cu care erau obișnuiți. Apariția inflației a redus puterea de cumpărare, dar oamenii încă nu și-au ajustat cheltuielile.
În criza anterioară, de acum un deceniu, 500.000 de români și-au pierdut locul de muncă, iar milioane de salarii au fost tăiate. Acest lucru s-a văzut în situația băncilor, care s-au trezit cu milioane de credite neperformante.
Așa că, acum, aceasta este frica cea mare, să nu se întâmple la fel.
Advertisment