Ani de zile toată lumea a criticat creșterea consumului din România, și în primul rând analiștii economici sau cei care erau în opoziție. Când consumul creștea cu 8-9-10-12% pe an, când salariile creșteau cu două cifre pe an, nu era bine. Toată lumea spunea că avem un consum nesustenabil adus de creșterea nesustenabilă a salariilor și de creditele de consum pe care le luau românii. Toată lumea spunea că aceste creșteri salariale erau făcute din pix, în special la creșterea salariului minim pe economie, fără nicio bază economică în spate, fără creșterea productivității muncii.
Toată lumea avea o părere proastă despre creșterea salariilor și creșterea consumului. După ani de zile de creștere a consumului, care a adus și a dus economia României în sus, acum ne confruntăm cu o scădere dramatică a creșterii consumului. De la o rată anuală de 8-9-10% pe an, am scăzut la o rată de creștere de numai 2% pe an. Iar acest lucru a atras după sine o scădere a creșterii economice, o scădere a vânzărilor companiilor, o scădere a creșterii salariilor, o scădere a încasărilor statului la buget.
Iar pentru a acoperi aceste scăderi de încasări bugetare, guvernul a crescut taxele și impozitele, a eliminat facilități fiscale, ceea ce a atras o critică generalizată. Investițiile s-au oprit, companiile încep acum să dea oameni afară pentru că nu mai au creșteri ale vânzărilor, toată lumea a devenit nemulțumită și stresată, punându-și problema viitorului. Deci, cum este mai bine? Când creșteau salariile și creștea consumul sau acum, când scade consumul și salariile nu mai cresc.
Advertisment