Decenii întregi ne-am uitat la ruși cu teamă, cu respect și cu înjurături publice sau în gând. Pentru generația bunicilor și părinților noștri, Rusia era etalonul, era farul la care ne uitam, iar o excursie la Moscova era reperul suprem.
Pentru că eram închiși în zona noastră comunistă, pentru că nu știam cum e în Occident, doar ce vedeam prin filmele americane, nu puteam să facem o comparație din punct de vedere economic, din punct de vedere al dezvoltării și al nivelului de trai între Rusia și Occident.
Știam că Rusia este o țară mare, cea mai mare, plină de resurse naturale, de petrol și gaze, și că este puternică. Îi vedeam pe liderii URSS la aceeași masă cu americanii, chiar bătând cu pumnul în masă.
După căderea comunismului și deschiderea granițelor, ne-am dat seama cât de înapoiați eram și că Rusia era cu mult în urma Occidentului, a capitalismului.
Pentru noi, lumina de la est nu mai constituia un reper, și nici nu constituie. Nu-mi amintesc ca românii să fi emigrat în Rusia, ci în America, Germania, Canada, Spania, Italia, Grecia sau Austria.
Dacă în anii ‘90 eram în urma Rusiei pentru că pierdusem acel deceniu economic, după ce am dat drumul la investițiile străine, după ce am aderat la NATO și UE, după ce ne-am deschis către lumea globală, democratică, lucrurile s-au schimbat. În 2020, România a avut un PIB/capita de aproape 13.000 de dolari, în timp ce Rusia a avut 10.000 de dolari, după ce în urmă cu un deceniu era la 14.000 de dolari.
În afara de amenințarea armatei, Rusia nu are ce să ne ofere și nici nu are ce să ofere Occidentului. Decenii, Europa și Germania au trăit sub amenințarea întreruperii gazelor rusești, iar prețul petrolului depindea și de petrolul din Rusia. Deși au resurse naturale fără număr, rușii nu a dezvoltat nimic în primul rând pentru țara lor. Doar oligarhii au devenit bogați. După căderea comunismului, țările din Europa Centrală și de Est care au gravitat în jurul Moscovei, au reușit să se dezvolte mult mai mult și mai repede fără să aibă resursele Rusiei.
Putin a fost văzut ca un salvator pentru Rusia în recâștigarea influenței globale, dar finalul este tragic. Și-a sărăcit propria țară din punct de vedere economic, a tăiat lanțurile globale ale unei posibile dezvoltări, iar singurul model pe care se mai bazează este cel militar.
Din păcate, modelul de leadership a lui Putin este admirat chiar și la noi de către cei care invocă naționalismul, patriotismul și interesul național.
Advertisment