Frumusețea nu-ți stă neaparat pe față!
Pe față îți stau bătăliile din viață,
Îți stau victoriile și înfrângerile,
Curajul, frica și plângerile,
Iubirea, seninul, străpungerile,
Dezamăgiri, realizări și frângerile
De orgoliu, pe care timpul ți le-a aplicat,
Atunci când te-ai făcut că auzi dar n-ai ascultat…
Și ai continuat nonșalant să îți gâdili egoul,
Fără să înțelegi că viața-i ca Lego-ul:
Stă structura, în picioare, când zimții sunt prinși
Fix și bine, de tine, fără să-ți pese de alți inși.
Și-ai avut nervii întinși, i-ai avut și relaxați,
Te-ai căutat prin alții dar oamenii mânați
De exterior, nu-și văd pacea netaxați
Că universu’ ne vrea înțelepți, nu neschimbați
Iar oamenii tot caută frumos, la exterior,
Când frumosul adevărat nu se obține ușor.
E mișto când oglinda te iubește, nu zic nu,
Dar e cam degeaba dacă nu te iubești și tu!
Advertisment
Cu frumosul în zis, întotdeauna,
Cosmin Dominte – s-ar putea să fim frumoși de mult și nici să nu știm.