Cine intră în istorie. 374

374. Aceasta e cifră care ar trebui să intre astăzi în istorie. E numărul celor care mai trăiau dintre cei 1228 de delegați la Marea Unire, la actul istoric de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, atunci cînd în România s-a instaurat comunismul.

”Noi, Onoratã Adunare Naționalã privim în înfãptuirea unitãþii noastre naționale un triumf al libertãții omenești. Noi nu voiam sã devenim din oprimați oprimãtori, din asupriți asupritori. Noi voim sã întronãm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor ș a tuturor cetãțenilor. Noi propunem decretarea unirii cu Regatul României a întregii Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de Români ai Ungariei”.

E din cuvîntul lui Iuliu Maniu, la Alba Iulia. Iuliu Maniu a murit încarcerat la Sighet. Ion Nistor, artizanul Unirii Bucovinei cu România a murit tot la Sighet. Ca și Daniel Ciugureanu, primul președinte al Sfatului Țării din Basarabia, cînd s-a hotărît Marea Unire.

Niciun făuritor al Unirii nu a intrat în istorie, după instaurarea comunismului. Au intrat în schimb în pușcării, unde cei mai mulți, deja oameni în vîrstă, au fost repede exterminați.

374. Securitatea i-a lichidat, între sute de mii de ”dușmani de clasă”, pe toți participanții la Adunarea de la Alba Iulia, care au mai trăit să vadă cum vine ”lumina de la răsărit”.

Un singur fost delegat a scăpat, de brațul ei lung: doctor Petru Groza, șeful primului guvern comunist, instaurat odată cu așa-zisa democrație populară în România, cînd pînă și Securitatea era a poporului.

Nu mai era însă a poporului istoria sa. Nici unirea de la 1 decembrie, nici imnul ”Deșteaptă-te române”, nimic din ce amintea că am fost, cîndva, români. Reflectați, dragi compatrioți. La mulți ani!