Barbu Delavrancea a fost scriitor, orator și avocat, primar al Capitalei și membru al Academiei Române. Fetele sale au făcut cariere strălucite, una ca pianistă și scriitoare (Cella), cealaltă ca arhitect (Henrieta).
Advertisment
- Studiază la Liceul „Sf. Sava” cu profesori de valoare precum Dimitrie A. Laurian și Anghel Demetrescu și ajunge student la Facultatea de Drept. Își termină studiile juridice la Paris.
- Publică încercări literare reușite, colaborează la „România Liberă”, cu Al. Vlahuță și Duiliu Zamfirescu. Scrie nuvela foarte cunoscută „Hagi Tudose”. Îi cunoaște pe Caragiale, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Dobrogeanu-Gherea, Gheorghe Panu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Artur Gorovei, Nicolae Iorga, Petre Ispirescu.
- Delavrancea semnala, înainte de Ibrăileanu, ideea specificului național al literaturii, având în vedere o strictă condiționare socială și istorică. A luptat pentru dezrobirea provinciilor ocupare de Austro-Ungaria; conferențiază despre poezia populară, basme, patrie și patriotism, drepturile țăranilor asupra pământului.
- Scrie în 1909-1910 „Trilogia Moldovei”, adică piesele „Apus de soare”, „Viforul” și „Luceafărul”, în care îi portretizează pe Ștefan cel Mare, pe Ștefăniță și pe Petru Rareș, reînviind timpurile de glorie ale românilor, spre a ridica moralul contemporanilor săi.
Rămâne nu doar un mare scriitor, ci și un intelectual de marcă, savant, patriot, spirit civic, preocupat mereu de soarta românilor și de rolul lor în Europa.