Am și eu o întrebare întrebătoare,
Pentru domni, doamne și domnișoare,
Ce bat câmpii, în voce sau tastare,
De ce se întâmplă, nou, zilnic, sub soare:
Oare, de ce tre’ să fiu automat cu nu știu cine,
Dacă spun că cineva n-a făcut ceva bine?
Nu suntem tabere, ăsta nu e război,
Nu e nevoie să ne luptăm între noi!
E o țară de cetățeni ce ar trebui să gândească
Și când sesizează nereguli s-aibă curaj să vorbească,
Logic, nu orbește, că țipatul nu dobândește
Și rezolvarea, ci doar gălăgia lu’ pește…
Nu-i concurs de opinii și cine ține cui spate,
E vorba de „corect” și „greșit”, în abordări și fapte.
Dacă critici un politician de la orice partid
Automat e „Huo, ești cu ceilalți, te-ai smintit!”,
Nu, prietene, ești tu tâmpit,
Tu visezi echipe și meci de pus la zid.
Relaxează-te, respiră, implică-te în societate,
Și caută să faci ce tot visezi la taste.
Dacă nu-mi place cum fură pesedeu’
Nu înseamnă că-s userist sau derbedeu
Dacă nu-mi place cum gestionează ăștia pandemia
Nu înseamnă că-s pesedist ci doar țin cu România
Eu caut deșteptul, nu bula cu ecou spart
Să-mi dea dreptate, eu vreau sa fim smart!
Advertisment
Cu drag,
Cosmin Dominte – artist care înțelege că, înainte de toate, e cetățean! Iar cetățeanul tre’ să înțeleagă tot tabloul nu doar jumătăți care-i convin, că numai așa își poate decide viitorul!