Ștefan Báthory (1533–1586) a fost o figură neobișnuită în peisajul nobilimii transilvănene. Ajuns principe al Transilvaniei la 1571, după ce stările sau națiunile recunoscute ale țării (maghiarii, sașii, secuii) trecuseră în majoritate la Reforma protestantă. Astfel, el, catolic fiind, a ajuns să domnească peste o elită necatolică și peste poporul român, majoritar în principat, de credință ortodoxă. Altă ciudățenie a fost alegerea sa la 1575 ca rege al Poloniei, unde a început să domnească în 1576. A fost unul dintre cei mai importanți conducători ai Poloniei, servind ca rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei timp de zece ani. A putut ajunge rege în 1576, prin căsătoria cu Anna Jagiello, sora fostului rege Sigismund al II-lea August, din vechea casă domnitoare a Poloniei și Lituaniei. Este considerat unul dintre cei mai capabili strategi militari ai Poloniei, fiind cunoscut pentru victoriile împotriva Rusiei lui Ivan cel Groaznic în Războiul Livonian. A modernizat armata poloneză, a reformat sistemul judiciar și a înființat Universitatea din Vilnius în 1579, ca și pe cea din Cluj în 1581. În Transilvania a restaurat ierarhia Bisericii ortodoxe (după perioada de calvinizare) a românilor, prin aducerea ca episcop a lui Eftimie din Moldova. Nu i-a recunoscut pe români între stări, dar le-a tolerat existența, fiindcă erau plătitorii principali de dări, produceau cele necesare traiului și participau la alcătuirea oștirii.
A rămas să fie cinstit de mai multe popoare ale Europei Centrale, mormântul său de la Cracovia fiind loc de pelerinaj și de exprimare a recunoștinței.
Advertisment