Vlad al III-lea, poreclit Țepeș de turci și Dracula de occidentali s-a născut în 1431, la Sighișoara și a murit în 1476, după trei domnii în Țara Românească, cea importantă fiind între 1456-1462, în timpuri frământate. Era fiu de domn, din ramura Basarabilor Drăgulești. Sașii, neputând pronunța consoana sonoră „g”, i-au zis Dracul și au și tradus cuvântul pentru occidentali, vrând să lovească în domn. Astfel, Drăgulea a ajuns Dracula. A fost un mare luptător antiotoman, i-a combătut pe turci de mai multe ori, a refuzat tributul în băieți destinați oștii sultanului și a obținut temporar independența țării sale. A vrut ca negustorii munteni să aibă aceleași drepturi în Transilvania ca negustorii sași în Țara Românească, ceea ce sașii au refuzat. De aceea, domnul a făcut razii în Țara Bârsei și a aplicat metode violente. Ca urmare, brașovenii s-au răzbunat, răspândind în Occident faima cruzimii de „diavol” a voievodului „setos de sânge”. Unii au luat expresia ad litteram, ca irlandezul Bram Stoker (la 1897) și ca mulți alții, care l-au transformat pe domn în vampir. A fost rudă cu Iancu de Hunedoara, cu Ștefan cel Mare și cu familia lui Nicolaus Olahus.
Vlad Țepeș a fost un domn foarte crud, dar nu mai crud decât unii dintre contemporanii săi. A luptat pentru „Republica Creștină”, cum era numită atunci Europa, dar a luptat și ca să-și apere tronul, domnia, moșia, adică țara. Mesajul său de păstrare a valorilor continentului, de reciprocitate în relațiile internaționale și de aplicare drastică a dreptății rămâne valabil și astăzi.
Advertisment