Pitaya, cunoscută în mod obișnuit ca fructul dragonului este fructul mai multor specii de cactus indigene din America de Sud. Se spune că, în vremuri străvechi, în timpul unor mari războaie, dragoni înaripați aruncau foc asupra oamenilor. După fiecare bătălie, când un dragon era ucis, din ultima sa suflare de foc se năștea un fruct magic – pitaya. Oamenii au crezut că mâncând acest fruct, vor primi puterea și curajul dragonului. Comercianților asiatici ar fi redenumit fructul „pitaya” pentru a crea intrigi.
Advertisment
Într-o versiune vietnameză, zeii trăiau într-un palat ceresc unde aveau dragoni care le aduceau ofrande. Unul dintre acești dragoni a dăruit oamenilor un fruct rar, cu coajă roșie și solzi fini, ca un simbol al păcii și prosperității. Fructul era atât de sacru, că doar împărații aveau voie să-l mănânce. Fructul dragonului este și astăzi asociat cu norocul și regalitatea, fiind adesea oferit ca dar la sărbători. În America Latină, localnicii credeau că floarea care îl naște este o floare a lunii, pentru că aceasta se deschide o singură dată pe an, noaptea, sub lumina lunii, și dispare odată cu zorii.
Comercianții asiatici au creat o legendă pentru a oferi fructului o poveste mai exotică și mai captivantă. Povestea spune că atunci când un dragon scuipa foc, fructul era ultimul lucru care ieșea din nările sale la capătul flăcării. Când dragonul era ucis, fructul era adunat și prezentat împăratului ca simbol al victoriei.Pitaya este folosit în unele ritualuri energetice pentru a atrage noroc, protecție și vitalitate. Consumul său este văzut ca o formă de echilibrare a energiilor din corp.
Recomandări
În medicina energetică asiatică, se crede că fructul dragonului stimulează chakra plexului solar (Manipura), responsabilă de încrederea în sine și energie. Poate ajuta la claritate mentală și la exprimarea liberă a ideilor. Datorită antioxidanților și efectelor de regenerare celulară, este considerat un fruct al longevității. În culturile tropicale, se spune că „îți menține spiritul tânăr și pielea luminoasă”. Mâncat proaspăt, în zori, este considerat un mod de a „hrăni lumina interioară”.