- Statul a cheltuit 13.000 euro pentru educația unui elev, în 13 ani de școală, arată Ministerul Educației.
- Din suma de 13.000euro, doar 1.100 de euro merg către materiale didactice și cheltuieli auxiliare.
- În comparație, în Germania, statul investește 9.000-10.000 euro/an în fiecare elev.
- În RO, suma totală pentru 13 ani de școală e egală cu un singur an de liceu privat în Vest.
- Slovacia va introduce bacul digital de anul viitor.
Educația copilului tău valorează cât o Dacie Logan, 10 telefoane de top sau 13 metri pătrați de locuință în provincie. Statul român investește 13.000 de euro pentru un elev, de la clasa pregătitoare până la finalul liceului, dar doar o mică parte ajunge la materiale și resurse didactice. În paralel, Slovacia trece la Bac digital din 2026, cu examen susținut online.
Advertisment
Alocăm suficiente fonduri pentru materiale și resurse didactice de calitate?
Radu Szekely, expert în educație: „Nu. Dacă vreți un răspuns scurt, dar dacă ne uităm comparativ cu alte state, dar și față de nevoile noastre directe, statul deocamdată nu își permite să aloce atât cât e necesar pentru educație și mai ales pentru partea de infrastructură și materiale didactice. Noi asigurăm manuale școlare, de exemplu, dar sunt manuale pe care copiii trebuie să le dea înapoi la finalul anului, adică nu le pot păstra pentru a recapitula sau a reveni asupra învățării; este doar un exemplu.
În momentul în care intră în clasa a VIII-a și trebuie să dea examenul de capacitate, de Evaluare Națională sau Bacalaureatul, trebuie să își cumpere acele manuale sau să facă rost de ele pentru a putea învăța din ele, pentru a se putea pregăti. Deci avem niște chestiuni structurale care sunt problematice, pe lângă lipsa alocării unor fonduri suficiente. Și din cauza acestei finanțări insuficiente a școlilor de stat, și mai ales la materialele didactice, părinții sunt nevoiți să cheltuiască sume semnificative pe materiale suplimentare, câteva mii de lei anual, ceea ce crește inechitatea, deoarece elevii din familii cu venituri mici nu au acces la aceleași resurse ca cei din familii cu venituri mai mari sau peste medie”.
Recomandări
Care ar fi soluțiile în acest caz? Ne putem inspira din alte țări?
Radu Szekely, expert în educație: „În primul rând, avem posibilitatea acum să eficientizăm inclusiv folosirea fondurilor pe care le avem la dispoziție. Se vorbește foarte mult despre digitalizare și folosirea inteligenței artificiale, dar încă nu am generalizat acest proces. Cheltuim foarte multe materiale didactice printate în condițiile în care tinerii sunt copii care, mai ales, sunt obișnuiți să folosească materiale digitale, iar dacă ne-am îndreptat în acea direcție, cred că am fi reușit să facem mult mai multe cu puținii bani pe care îi avem.
Pe de altă parte, este nevoie evident de mai multe resurse pentru modernizarea dotării școlilor și pentru digitalizarea lor, pentru că avem acum foarte multe, relativ multe resurse educaționale deschise, dar nu sunt neapărat de calitate. Pentru a crea calitate, trebuie să și plătim oamenii care lucrează la aceste resurse. Deci va fi nevoie de o investiție suplimentară în anii următori, indiferent de modul în care decidem să mergem spre digitalizare, 100%, 80%, 50% sau plângem în continuare pe manuale clasice tipărite”.
Slovacia trece la bac digital în 2026. În România vedeți varianta asta?
Radu Szekely, expert în educație: „Mai degrabă în viitorul îndepărtat, vă spun sincer, și nu pentru că nu am avea infrastructura, ci pentru că există o reticență și oamenii sunt foarte recalcitranți când vine vorba despre testare în mediul digital.
Nu au încredere în acest tip de testare, nu sunt obișnuiți cu el. Deși Slovacia începe acum, modelul finlandez, pe care l-am mai dat și în trecut, are bacalaureatul în format digital de cel puțin 10–12 ani, exclusiv în Finlanda. Pentru că așa lucrează copiii, așa sunt obișnuiți.
Nu mai este nevoie de hârtie și creion. Noi gândim în continuare în aceste paradigme ale scrisului de mână. Cred că vorbim de cel puțin 8–9 ani. În următorul deceniu, s-ar putea să avem și noi, cel puțin parțial, examene digitalizate, dar nu în viitorul foarte apropiat. Nu am speranța asta”.
Unde e mai mare reticența?
Radu Szekely, expert în educație: „Cred că și la profesori, și la părinți, dar și la cei care sunt responsabili cu politicile publice în Ministerul Educației. Am foarte mulți colegi care cred în continuare că este mai eficient să dăm examenele așa cum le-am dat întotdeauna, pe hârtie.
S-a digitalizat parțial acum, măcar sistemul, prin corectarea digitalizată. Adică lucrurile sunt scanate, repartizate digital și corectate digital de către profesori. Dar asta este doar un back office.
Elevul nu are niciun beneficiu în urma acestui proces de digitalizare. Pentru că există temerea, la toate nivelurile, că nu va mai putea fi controlat acest proces, iar lipsa de încredere pe care o avem și în elevi, și în cei care supraveghează examenele și în cei care le corectează, pe de altă parte, ne face să fim foarte precauți și să avem totul ștampilat, semnat, pentru că nu putem să credem că cineva nu va încerca să înșele dacă îi dăm voie să lucreze într-un spațiu digital despre care nu înțeleg mulți că poate fi controlat chiar mai bine decât un spațiu analog.
Cu siguranță așa ar fi, așadar cel puțin 8–9 ani mai avem de așteptat. Asta este estimarea mea. Poate că greșesc, să sperăm că greșesc. Suntem angrenați în continuare în reticență, atât de o parte, cât și de cealaltă, așa că mai avem de așteptat până când facem și noi pași mai adănci în digitalizare”.