Alexandru Davila a fost dramaturg, director de teatru, poet, prozator și lingvist român. S-a născut în conacul Goleștilor, la 12 februarie 1862, fiind fiul cel mai mare al doctorului Carol Davila, de origine italo-franceză (organizatorul învățământului superior medical și al serviciului sanitar al armatei române) și Anicăi Racoviță, descendentă din familia Goleștilor.
Viitorul scriitor a urmat, în perioada 1868-1872, școala din comuna natală, aflată într-un pavilion al conacului bunicilor materni, apoi a frecventat cursurile Școlii luterane din București. În 1871, s-a mutat împreună cu tatăl său în casa din Cotroceni, iar între 1872 și 1874 a urmat cursurile gimnaziale ale Institutului de băieți condus de V. A. Urechia. După absolvire, a fost trimis la Paris, la Liceul St. Louis.
Întors acasă, activitatea lui Alexandru Davila a înregistrat numeroase etape: diplomat, inspector de poliție și subprefect de Tulcea.
În ianuarie 1905 ministrul Take Ionescu l-a numit pe Alexandru Davila director al Teatrului Național din București. Epoca în care Davila a condus Teatrul Național, a fost strălucită și a atins o culme nemaiajunsă până atunci. Actorii formați de el: Marioara Voiculescu, Tony și Lucia Sturdza Bulandra, Ion Manolescu și alții au inaugurat în România un nou stil de interpretare, stilul modern, „jocul ca la Alexandru Davila”. A decedat la 19 octombrie 1929 la Spitalul Militar din București. A scris drama istorică „Vlaicu Vodă”, rămasă ca model de etos patriotic: „Din aceste vorbe-înalte ale domnilor români/ Timp de veacuri neamul țese datina de la străbuni”.
Advertisment