Basarab I continuă seria voievozilor de la sud de Carpați, dar este primul care se intitulează „mare voievod”, semn că se schimbase ceva în organizarea puterii. El și-a construit țara pe un teritoriu numit prin tradiție Cumania (Albă), locuit de români, asupra căruia se exercita încă din secolul al XIII-lea autoritatea formală a regilor Ungariei.
În ciuda rezonanței orientale a numelui, ele este prezentat mereu ca valah și ca voievod al valahilor. Presupusa origine cumană a lui Basarab nu a putut fi demonstrată, fiindcă numele cuiva nu arată numaidecât originea. Cumanii mai trăiau compacți în secolul al XIV-lea în Ungaria centrală și nu pe teritoriul Țării Românești. Dar, dincolo de toate acestea, Basarab s-a identificat cu interesele românilor și a îndeplinit trei mari scopuri politice:
– A unit în jurul său toate formațiunile politice dintre Carpați și Dunăre, lichidând mai multe centre de putere, între care nucleul oltean al urmașilor voievodului Litovoi
– A rupt legăturile cu regele Ungariei, nemaiacceptând vasalitatea față de acesta
– A înfrânt sever oastea ungară invadatoare în 1330, prin lupta de la Posada, unde a căzut „floarea nobilimii ungare”, regele Carol Robert însuși scăpând prin deghizare cu fuga.
– A afirmat statutul de țară de-sine-stătătoare al Țării Românești în plan internațional și rolul său important în SE Europei.
Pentru toate acestea, el este numit Întemeietorul și deschide seria Basarabilor, dinastia domnitoare a Țării Românești. Pe peretele bisericii domnești din Curtea de Argeș scrie: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”.
Advertisment