Ce întrebări ne rămân în minte după prezența României la Euro 2024, dincolo de performanța sportivă, care a fost remarcabilă având în vedere că nu prea avem o echipă de valori la fotbal?
De unde au apărut cei 20.000-25.000-30.000 de români pe stadion, la fiecare dintre cele patru meciuri, și încă vreo 5000, dacă nu chiar 10.000 în centrul orașelor germane unde au avut loc meciurile?
De unde a apărut zidul galben, tricoul galben, fenomenul galben? De ce au venit români din toate colțurile lumii la meci, după echipa națională? De unde au avut bani toți cei care s-au dus la meci, pentru că nu a fost chiar așa ieftină prezența? Cu ce rămânem după tricoul galben, adică a fost doar un eveniment punctual sau fenomenul galben poate fi dus mai departe?
În ultimul deceniu, salariile, veniturile, profiturile și puterea de cumpărare din România au crescut și ne-am apropiat de piețele vestice. Am ajuns acum la 78% din media europeană la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, depășindu-i pe unguri și fiind foarte aproape de polonezi, care au o putere economică dublă față de noi. Dintr-o țară de unde tinerii, românii vor să plece și de foarte mult înjurând România, sistemul politic și administrativ, acum o țară întreagă, o mulțime de români din toate colțurile lumii, s-au adunat în tricoul galben. Niciodată nu s-a purtat cu o mândrie mai mare tricoul galben al echipei naționale de fotbal a României.
Tricoul galben a scos la iveală un anumit nivel de patriotism și anumit dor de România de la românii care au plecat din țară și acum locuiesc și muncesc în toate colțurile lumii.
Să vii tu din Florida după echipa națională de fotbal, care repet nu este atât de valoroasă din punct de vedere fotbalistic, este un lucru extraordinar.
Întrebarea este cum se poate capitaliza tot acest tricou galben astfel încât România să fie considerată o țară unde poți să locuiești, să înveți și să trăiești bine.
Advertisment