Acum 750 de ani, în 1274, murea în Italia Toma (Tommaso) de Aquino (supranumit Doctor Angelicus), călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. A fost venerat încă din timpul vieții, devenind oficial sfânt la 1323.
A fost trimis de mic la Mănăstirea benedictină Monte Cassino, unde a studiat cel șapte arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, muzica. Devine, surprinzător, călugăr dominican, nu benedictin. A mai studiat la Köln și la Paris, ajungând să aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel. Opera de bază este Summa Theologiae, un tratat în trei părți: prima parte vorbește despre Dumnezeu ca principiu (ierarhia divină, creația), partea a doua tratează despre Dumnezeu ca scop final și Hristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu (omul și Dumnezeu, acțiunile umane, credința, speranța, minunile), iar a treia parte studiază contextul creștin al acestei reîntoarceri: iubirea divină, istoria și lumea înconjurătoare, viața lui Hristos, întruparea, sfintele taine. Teologul a pledat pentru un acord între rațiune și credință.
A rămas ca unul dintre cei mai mari filosofi creștini și teologi ai lumii. A militat pentru bine ca obiect al voinței și a susținut virtuțile morale îndreptate spre bine. Virtuțile sunt înțelese drept componente el caracterului, ca dispoziții care doresc binele. Deși teolog, Toma de Aquino a așezat relația om-Dumnezeu într-un cadrul care prevestește umanismul Renașterii.
Advertisment