Pentru că Uniunea Europenă, FMI, marile bănci și creditorii internaționali, nu vor să avem probleme și să fim în criză, România beneficiază de o clemență fiscal-bugetară din partea celor care ne împrumută miliarde și miliarde de euro, ca să finanțeze deficitul bugetar foarte mare pe care îl face guvernul. Toată lumea înțelege că suntem într-un an electoral, că avem război la graniță, că nu pot fi reduse cheltuielile bugetare peste noapte, că nimeni de la guvern nu vrea să se atingă de administrația publică locală și centrală, având în vedere că rămânerea lor la putere depinde de voturile pe care administrația le va strânge.
Dar prețul acestei clemențe înseamnă dobânzi mai mari pe care le plătește guvernul, România, și în final noi cu toții, pentru că nici Ciolacu și nici Ciucă nu plătesc din buzunarele lor aceste dobânzi mai mari. De asemenea, avem și o inflație mai mare decât o au alte țări, pentru că plătim un buget și un stat prea mare, nerestructurat și care devine tot mai puternic. Iar acest stat este hrănit prin taxe și impozite care vor fi tot mai mari. Inflația mai mare înseamnă și dobânzi mai mari pe care le plătim cu toții. Marcel Boloș, ministrul Finanțelor, spune că reducerea deficitului bugetar nu se poate face peste noapte, ci în șapte ani.
Întrebarea este dacă creditorii internaționali, adică cei care împrumută statul, vor aștepta pănă atunci, pentru că lună de lună România acumulează o datorie publică din ce în ce mai mare, o datorie externă din ce în ce mai mare, datorii care la un moment dat vor fi greu de dus și de plătit. Întrebarea de atunci va fi dacă vom mai beneficia de această clemență fiscal-bugetară din partea creditorilor internaționali. Oricum, când vor veni ajustările bugetare ele vor fi mult mai dure decât acum. Dar până atunci însă, să ne bucurăm de această clemență.
Advertisment